Sunday, June 08, 2014

MTB de elita la 4 Munti

Si iata ca a venit si punctul culminant al anului MTB-ist, 4 Munti, cunoscut pana acum ca si 3 Munti :)

Astfel, anul asta m-am aliniat la start cu echipa Spokes Cannondale impreuna cu colegul meu Serban Bara pentru 4 zile de MTB de cea mai inalta clasa, 4 zile de vis de pedalat prin, evident, 4 munti frumosi foc: Iezer, Leaota, Piatra Craiului si Bucegi. Dar as lua povestea pe zile, ca e mai simplu....

Ziua 1 - Muntii Iezer

Muntii Iezer sunt noii intrati in pleiada celor 4 munti parcursi pe MTB de cei ce vor sa devina Carpathian Man-i. Din pacate iarna tarzie a facut ca zapada sa persiste sus pe creste asa ca organizatorii ne-au pregatit un traseu surpriza care nu urca peste 2000 de m dar care promite sa merite sa faca parte din acest concurs...


Am plecat de dimineata cu Serban, Doru si Sorin din Stoenesti, unde va fi sosirea si, numai bine, ne-am facut incalzirea vreo 10 km pana in Campulung Muscel in centru unde e startul. S-a plecat moderat si am reusit sa luam un start bun, incalzirea spunandu-si cuvantul. Imediat din drumul de Leresti am intrat pe off-road si am inceput o lunga urcare, la inceput ciclabila, apoi mai pe final si cu mici bucati care pentru noi cel putin au necesitat cate putin push-bike. Vremea a fost cam inchisa, nu a plouat dar era noroi si mai ales o ceata care nu ne permitea sa vedem peisajul. Doar putin s-au dat norii la o parte sa vedem privelistea majestuoasa ce se deschidea din creasta estica a Iezerului.


Traseul a urcat constant pe o creasta dupa care a coborat pe alta pe niste bucati de single-trail delicioase, prin rauri, pe push-bike-uri noroiase, asa cum ii sta bine MTB-ului.


Pe ultimul sfert ne-am alergat putin cu echipa "concurenta" a lui Teodor Cosmin dar, undeva dupa traversarea DN-ului si inainte de coborarea finala spre Stoenesti am sprintat tare pe un forestier si i-am lasat in urma. In schimb i-am ajuns pe Balan si Fodor si i-am depasit si pe ei pe coborarea finala terminand prima etapa pe locul 8. Am mers frumos ca echipa si se pare ca, desi oricum stiam asta, decizia de a merge cu Serban a fost una foarte buna.



Ziua 2 - Muntii Leaota

Am reusit sa il conving pe Serban cat de cat de strategia mea de a porni moderat si a intrece lumea cand e deja obosita, dar parca nu parea convins. Eu stiam ca asta va fi ziua in care il voi convinge. E o strategie foarte buna ca sa obtii un loc bun, dar nu prea poti castiga un concurs cu ea. Oricum nu trageam la podium ca n-aveam cum, asa ca am zis sa o aplic aici unde se potriveste de minune. Startul e pe asfalt in usoara coborare dupa care se intra in urcare usoara pentru cativa km buni, urcare pe care toti sunt tentati sa traga tare. Dar apoi urcarea devine brusc foarte grea iar bucata grea e foarte lunga. Serban s-a dus un pic in fata dar eu am ramas sa ma conserv, undeva la vreo 50 m mai in spate, incercand astfel sa-l mai domolesc si pe el. Am venit langa el doar cand drumul paraseste valea Badeni si incepe sa urce, unde i-am zis sa incepem si noi sa ii dam.


Astfel, echipa dupa echipa au inceput sa ramana in urma pana cand am ajuns pe unde ne era locul, pe langa cei de la CPNT, Balan care ramasese singur (Suca a plecat din cauza unor probleme de familie), echipa lui Cosmin si se mai vedeau si englezii de la Dullwich Paragon. Din pacate, cum am inceput sa trag tare, lantul meu a inceput sa scartaie rau, desi il dadusem seara cu ulei. Trebuia sa-i mai dau un ulei si dimineata... La un moment dat incepuse sa sara de pe un pinion pe altul. Atunci am trecut pe langa Balan si l-am intrebat daca n-are niste ulei de lant. Ii raman dator pe multa vreme pentru ajutor, avea si bicla mea era iar noua. Cum ne apropiam de punctul de alimentare din varful Leaota i-am depasit pe englezi si pe Cosmin.


Coborarea de pe varful Leaota e pe un single-trail in coasta cu bolovani si imi place mult de tot. Cred ca i-a placut si lui Serban, eu eram mai avantajat un pic cu rotile de 29.


Pe single-trail am observat in fata inca o echipa pe care am ajuns-o mult mai incolo, pe un push-bike criminal.


Apoi, pe coborarea din creasta spre Fundata, am dat de unul din echipa S&S Cannondale care se ratacise, practic ii depasisem si pe ei. Am tras cat am putut si am reusit cea mai buna clasare din cele patru zile, pe locul 5, in mare parte si datorita greselii celor de la Cannondale. In clasamentul general am fost propulsati pe locul 6.

Dupa finish am reusit sa il "pacalesc" pe Serban sa mearga cu mine inapoi in Stoenesti sa recuperam masinile, el a lui Doru si eu a lui Corrado, desi s-a cam ofticat cand am avut de mers aproape 40 km, desi mai toti au fost in coborare :) Dar na, am mers la munte sa ma dau cu bicicleta, nu sa stau cu burta la soare, chiar daca e concurs...

Ziua 3 - Piatra Craiului

Ziua asta e ziua care da oarecum brand-ul concursului si e si ziua cand se desfasoara si cursa de o zi, deci traseul e ceva mai aglomerat. Am luat startul de la Cheile Gradistei destul de slab, pe prima coborare cu pietre mi-a derapat o roata si m-am cam speriat. Mi-am revenit cat de cat si m-am regrupat cu Serban, dar el s-a mai distantat putin pe coborarea de pe torentul din Fundata. A mers mai bine ca mine si pe coborarea spre drumul de Ciocanu, dar ne-am regrupat pe marea urcare si am reusit sa mergem cat de cat in echipa pana in Sirnea.


Dupa punctul de alimentare in schimb, Serban a plecat mai tare un pic pe coborarea spre valea Sbarcioara si la un moment dat cativa concurenti mi-au taiat fata si nu am mai putut sa-i depasesc o bucata lunga de timp.


Am intrat pe firul raului, cu cele peste 20 de treceri prin rau, unde vreau sa zic ca e parfum cu rotile de 29... Dar cu toate astea nu il vedeam pe Serban, desi stiam ca trebuie sa fie pe aproape.



Dupa ce am iesit in asfalt in Moieciu am inceput sa imi fac griji, daca cumva Serban a ramas in urma cu o problema si nu l-am vazut, ca pe Sbarcioara sunt mai multe versiuni de carare. Am inceput urcarea spre Magura cu teama asta in suflet, dar la un moment dat cand era vizibilitatea mai buna l-am vazut si pe Serban destul de aproape in fata mea. L-am ajuns pe la push-bike si de acolo am mers relativ impreuna.


Urcarea de la Prapastii a mers fantastic, m-am simtit in mare forma, ne-am mai alergat un pic cu Balan care pana la urma in sfarsit s-a distantat de noi in fata. Mai erau si cativa concurenti de la o zi. La Table ma saluta Adi Bostan si ii fac si eu cu mana, treaba care ma arunca direct in bot, singura cazatura din concurs pentru mine, dar destul de dura. Un pic sifonat, ma urca inapoi pe bicicleta si ii dam si urcarea in saua Joaca si coborarea ce urmeaza pe bolovani, apoi trecerea pietroasa spre Sirnea si de acolo ultimele bucati, pe drumul judetean, coborarea pe single trail in Cheile Gradistei si urcarea finala pana la complex sus unde am ajuns pe locul 6 si ne-am pastrat pozitia in clasament.

Ziua 4 - Bucegi

Ziua 4 e cea mai urata zi dintre toate, pentru ca totul se termina..... Parca nimeni nu s-a saturat de pedalat, nimeni nu ar vrea sa plece seara acasa.... Dar ca si traseu, e ziua cea mai provocatoare, cu o urcare cu push-bike si single-trail pana in Strungulita. Ne-am fugarit pana acolo un pic cu Balan care ne-o cam luase in fata. De asemenea echipa din spatele nostru din clasament ne-o luase si ea in fata, Are We There Yet, iar noi stiam ca ei sunt foarte buni pe coboorare, iar a doua jumatate a zilei e chiar cel mai lung single-trail si poate si cel mai frumos din Romania, coborarea din Saua Strunga pana in Moieciu, unde cu siguranta ei se vor distanta si mai tare de noi. Nu ne despartea decat vreo 15 minute care le puteam pierde usor, asa ca am tras cat am putut. Totusi, nu am reusit sa ajungem inaintea lor in saua Strunga, oamenii erau hotarati.



Cu nemultumirea asta in suflet, dupa micul carry-bike prin zapada din Strungulita, ne-am dat si noi drumul in coborare pe single-trail unde ne-am bucurat sincer de fiecare moment. Dar cel mai mult ne-am bucurat (desi nu e frumos) cand echipa din fata era trasa pe dreapta si repara o pana...





Nu cred ca reuseau totusi sa ne ia tot avantajul, dar macar de acolo scapasem de un stres, asa ca am urcat spre Cheile Gradistei in tempo mai relaxat, ca era clara treaba. Clara pana cand, cu 2 curbe inainte de a ajunge sus, constat ca am facut.... pana!!! Noroc cu un spray din ala ieftin de Lidl care mi-a pus roata un pic pe picioare si am putut ajunge cu ea asa si-asa pana la sosire, terminand astfel concursul pe un nesperat dar muncit loc 6 in clasamentul general.

No comments: