Ecomarathon 2014 si un mini-concediu de primavara

Sezonul de alergat incepe intotdeauna cu adevarat doar la Ecomarathon. Ca de obicei, se stie, e cel mai profi organizat concurs de alergare de pe la noi, ridicand stacheta undeva sus de tot, unde e greu de ajuns. As putea spune ca mereu compar chiar si concursurile din afara ca organizare cu Eco. Se vede ca se pune mana serios si din timp iar numarul de participanti care se invarte deja spre 1000, cu o participare internationala bogata, vine ca o rasplata.

Astfel, am venit si noi fara discutie si anul acesta sa participam la marea alergare in forma de trifoi. Dupa cum se vede din poze, nu am iesit prea bine din iarna si asta s-a simtit pe traseu. Am tras cat am putut dar degeaba.... Am scos niste timpi modesti peste tot, desi am simtit ca merg aproape de maxim. In schimb m-am simtit minunat cu pantofii de la Asics care sunt extrem de confortabili si mai ales surprinzator de aderenti.

Vremea a fost un pic mohorata, dar lucrul asta e bun cat timp nu ploua prea tare, asa ca nu ne-a rupt caldura si nici setea.... As fi vrut sa scot sub 6 ore dar in mod evident nu s-a putut, am depasit termenul cu foarte putin....

Dar anul acesta am decis sa mai stam putin la Moieciu, mai ales ca l-am luat si pe Rares. Astfel, ca sa imi si incerc noua mea bicicleta Sensa Merano TNT Pro cu roti pe 29, duminica am dat un MTB superb cu Roxana, pe ruta Cheile Gradistei - Valea Cheii - Podul Dambovitei - Poiana Grindului - Sirnea - Moieciu de Sus, iar luni inainte de plecare am mai dat si singur o tura fulger pe ruta Moieciu - Valea Lunga - creasta - Moieciu - Cheile Gradistei - Moieciu pe trail.

Iar odata ajunsi acasa, nu ne-am potolit si am mai dat si marti o cursiera frumoasa din Urlati, o bucla cu trecere peste Malul Rosu....