Postavaru Night e un concurs la care incerc sa nu lipsesc niciodata, dar nici nu e ceva sa ma extazieze. O banala urcare de vreo 3 km din Poiana Brasov pana la cabina mica pe Postavaru pe intuneric la frontale. Genul de concurs foarte scurt la care nu apuc nici macar sa ma incalzesc. Apoi urmeaza "cheful" de la cabana Postavaru care a fost o experienta placuta la inceput cand concursul era doar de schi, dar de cand s-a introdus categoria alergatorilor numarul participantilor a crescut la cateva sute iar la cabana se intampla doar o imensa aglomeratie din care nu stii cum sa scapi mai repede.
Anul asta, colac peste pupaza, a fost si zapada de cacat efectiv, s-a urcat in alergare pana la canalul de pe Sulinar. Nasoleala completa... Am mers binisor dar n-am prea avut chef, nu prea am ce zice, un Postavaru Night si-atat...
Despre partea de la cabana. cum anul asta urma sa primim ulterior cate o bluza termica personalizata (foarte faina de altfel) nu a fost nevoie sa mai stam la imparteala tricourilor asa ca dupa o portie de paste mancate in graba am taiat-o pe schiuri inapoi in Poiana si am reusit cat de cat sa schiem ce am si urcat pe schiuri, dupa care a urmat o mare noroiala pana la masina si drumul de noapte catre casa. Asa s-a incheiat inca o editie de Postavaru Night. Macar a doua zi acasa am dat o bicicleta de primavara pe traseul cicloturistic Ciocanesti...
No comments:
Post a Comment