Vidraru Bike Challenge - un rezultat de exceptie

Desi sunt multe, poate chiar prea multe concursuri de MTB in Romania si o mare parte din ele de o calitate indoielnica, in momentul in care am auzit de Vidraru Bike Challenge mi-am dat seama ca acesta va fi unul dintre cele "adevarate". Un concurs si un traseu pe munte, care urca in Fagaras pana aproape la 2000 de metri. In plus, un concurs organizat de prieteni. Asa ca, evident, participarea a fost implicita...

Am luat startul prost, pe asfalt, urcarea pana la baraj la Vidraru fiind un fel de supravietuire. Doar dupa intrarea pe forestierul de pe malul drept al lacului mi-a mai revenit un pic suflul. S-a tras tare de la inceput, de-abia m-am abtinut sa nu trag si eu, dar s-a vazut: pe prima urcare serioasa am inceput sa depasesc lumea epuizata. Foarte repede, ne-am despartit de cei de la traseul scurt (care chiar a fost extrem de scurt) si am coborat in viteza jos in vale de unde incepea marea urcare de peste 20 km pana aproape la 2000 m sub creasta Negoiului. De aici a inceput si concursul meu. M-a ajuns Cosmin care a mers foarte bine. I-am dat tare, ma simteam in largul meu. Am depasit ceva lume imediat ce traseul a parasit valea si urcarea a inceput sa devina serioasa. Am trecut pe langa Marinica de la Merida care nu se simtea in apele lui. Sus, la CP-ul unde era Sorinescu, am aflat ca stau bine de tot, in primii 10 si ca ultimii sunt aproape, un baiat de la Geiger. I-am dat vana in sus pe o mica bucla care revenea tot la CP-ul lui Sorinescu. Pe baiatul de la Geiger l-am vazut aproape de varf unde era Doru si ne facea poze si m-am apropiat de el pe coborare, cu gandul sa-l ajung. Fix in CP am reusit sa il prind si am vazut ca era Fane 445, cu care am pedalat un pic impreuna. Fane e un ciclist extraordinar, dar a facut mai mult sosea si am reusit pe coborarile si urcarile mai tehnice sa ma distantez un pic de el. Noroc ca erau tehnice, ca daca nu cred ca n-aveam sanse. Din pacate, in CP-ul lui Corina Drosino m-am pierdut vreo 5 minute, iar Fane m-a ajuns. M-am distantat din nou de el profitand de niste coborari mai tehnice. In rest, nu m-am mai intalnit cu nimeni pe traseu pana la asfalt. Stiu ca in fata era Luci Marculescu, dar stiam si ca e la cateva minute. Trageam totusi, ca deh, e MTB si nu se stie niciodata, exista mereu o sansa. Luci in schimb, unul din arhitectii traseului, a facut o cursa de zile mari, n-aveam nicio sansa sa-l ajung. Nu stiam oricum pe ce loc sunt, ma gandeam ca nu e sansa, ca de obicei, de ceva podium. Greseam!

Pe asfalt insa, probabil datorita calitatilor mele mai slabe de coborator, m-a ajuns din urma Marinica. Isi revenise pana la urma. Mai era mai putin de 1 km din traseu, am incercat sa fug dupa el un pic, si el se uita disperat in spate. Am renuntat cam usor sa il urmaresc, stiind oricum ca e mai bun ca mine. Am trecut linia de finish la cateva secunde in spatele lui. Am aflat insa cu surprindere ca sunt pe 5 la general la amatori, Marinica pe 4 si Luci a venit al 3-lea. Din pacate insa, am aflat si ca toti erau de la categoria 30+, asa ca asta era si locul meu la categorie, 5. Oricum, cel mai bun rezultat al meu pana acum la MTB. Fane a venit si el dupa cateva minute, al 6-lea dar primul la categoria sub 30 de ani. Practic, desi am mers bine, chiar daca ma rataceam, nu cred ca aveam sanse sa-l prind pe Luci, dar am fost totusi aproape de podium, mai aproape ca niciodata la un concurs adevarat......