Monday, October 22, 2012

Cupa Vladeasa la MTB - un concurs neasteptat de "tare"

Sfarsitul sezonului mi-a adus o mica bucurie personala, un concurs de MTB in muntii Vladeasa, langa Cluj, una din zonele mele de suflet. Chiar daca e departe acum de mine, n-as fi putut sa lipsesc de acolo pentru nimic in lume. Asa ca am purces la drum....

Sincer, nu stiu de ce, ma asteptam la un traseu asa, mai relaxant, mai de toamna. Chiar nu inteleg de ce simteam eu asta, cand pe site scria mare 68 km cu 2300 m diferenta de nivel, treaba care nu e putin. In teren, aproape 15-20 km au fost pe semi-plat, deci toata diferenta asta de nivel s-a adunat pe mai putin, pe vreo 40-50 km.

Evenimentul a fost organizat de Salvamont Vladeasa, aceiasi care au organizat si superba Cupa Vladeasa la schi-alpinism. A fost o buna ocazie sa ma intalnesc cu cativa din vechii mei colegi speologi si alpinisti din Cluj, am avut ocazia sa mancam un super-gulas la ceaun facut de maestrul bucatar Vali Coman - la discretie, am mancat 2 portii., a fost muzica live, lume de calitate, ce mai, o zi extraordinara binecuvantata si cu o vreme de exceptie, cu soare cald si binevenit in prag de iarna.

Foto: ATTA Cluj

  Foto: Szakács Zoltán

Despre concurs, a inceput destul de usurel, asa ca i-am dat mai tare la inceput. N-am prea fost in mare forma, dar nici praf nu pot spune ca eram. Am mers binisor prima jumatate de traseu. Singura chestie e ca cei din Cluj sunt mult mai buni pe partile tehnice decat cei din sudul tarii, merg mult mai bine pe coborari, pe urcari abrupte, cred ca se datoreaza faptului ca au o gramada de etape de XCO si s-au obisnuit cu traseele dificile. Oricum, dupa vreo 8 km de urcare de dificultate medie, o creasta deluroasa si inca vreo 10 km de drum de contur la lacul de pe Valea Draganului, am ajuns la punctul de control de unde urma partea cea mai grea, urcarea pana pe creasta muntilor Vladeasa, pana aproape la 1800 m.


De aici, totul a fost mult mai greu decat ma asteptam. Practic, toata urcarea a fost un push-bike de cativa km si 700 m diferenta de nivel, care ne-a luat majoritatii concurentilor mai mult de o ora sa-l parcurgem. Terenul a fost greu, in multe locuri cu bolovani, unde era mai eficient sa cari bicicleta in spate. Din loc in loc mai mergea sa dai cateva pedale, dar iar trebuia sa te dai jos in 50 m, asa ca nu prea merita ca timp. Practic, desi eu sunt obisnuit cu astfel de greutati, de data asta urcarea m-a pus la pamant. Cred ca nu eram pregatit psihic, am suferit de boala clasica, imi facea impresia ca fiecare panta e ultima, credeam ca sus e gata, evident nu era asa.... Chiar nu stiu ce a fost cu mine, de obicei sunt mai tare psihic pe treburile astea. Mi-au cam cedat muschii, am fost depasit pe urcare de vreo 4-5 concurenti.... Practic aici s-a prabusit tot pentru mine.


Din creasta, lucrurile s-au mai "asezat", a urmat coborarea pe bolovani pana la cabana de la 1400, apoi dupa inca cateva urcari mai dure dar practicabile (pe unele din pacate n-am mai avut puterea sa le urc, desi stiam ca pot), a inceput o coborare lunga prin niste catune de munte, presarata ici-colo cu cate o mica contrapanta. Nu departe de finish, daca tot era ratat concursul ca si rezultat pentru mine, m-am oprit sa ajut un coleg sa-si repare lantul, dupa care am mai coborat un pic si am trecut si eu linia de sosire dupa mai bine de 5:30 ore!!! E cred cea mai mica medie de viteza pe care am scos-o la un maraton in ultimii ani: 12,6 km/h!!! Chiar si castigatorul, Marton Blazso (sper ca asa se scrie) din Ungaria, a scos doar putin sub 4 ore. Sa zic eu, poate daca mergea bine reuseam sa scot un pic sub 5 ore, dar in nici un caz mai bine.

  Foto: Igor Stirbu

Ca si concluzie, a fost un traseu superb, daca ar fi sa excludem push-bike-ul ala care chiar si mie care sunt iubitor de asa ceva mi s-a parut exagerat. Dar na, a fost acolo pentru toti, poate nu am fost eu in forma, m-as fi bucurat probabil de el in alta zi. Au fost concurenti foarte valorosi, pentru ca premiile au fost foarte mari. Sunt bucuros ca organizatorii sunt hotarati sa repete experienta la anu', dar mai ales ca doresc sa mute mereu concursul in alta zona a muntelui, pe alt traseu. De asemenea, sunt nerabdator sa vina Cupa Vladeasa la schi-alpinism. Si mai sunt plin de regrete ca n-am putut sa raman mai mult, pana la premiere si la cheful cu muzica live de seara. Felicitari echipei de la Salvamont care a reusit sa faca un concurs superb de MTB, chiar daca e prima lor experienta in aceasta disciplina.

3 comments:

Dumitrel Marius said...

Mi se pare exagerat sa pui 700 de m de carca-push bike la un concurs de mtb. Asa se poate face si un traseu de mtb pe creasta bucsoiului. E dus la extrem

Unknown said...

a fost ok maratonul , m-au intrebat cei de la organizare daca merge si in sens invers :)))
Pentru la anul propun o escaladare a Valdesei pe la Pietrele Albe din Rachitele pe valea Stanciului , se poate lua pe MIcau pe platou apoi direct pe Vladeasa ! :))

Unknown said...

a fost ok maratonul , m-au intrebat cei de la organizare daca merge si in sens invers :)))
Pentru la anul propun o escaladare a Valdesei pe la Pietrele Albe din Rachitele pe valea Stanciului , se poate lua pe MIcau pe platou apoi direct pe Vladeasa ! :))