Monday, May 23, 2011

O premiera si o reusita - Cupa Emmeduesport, Ploiesti

Cum bugetul e redus rau ca urmare a mutarii la casa cea noua, am fost nevoiti sa renuntam la deplasarea costisitoare la Hercules Maraton, cu mare parere de rau. Dar, ca si o consolare, am gasit ceva bun de facut mai aproape de casa: cei de la Conpet din Ploiesti au hotarat sa organizeze un mare eveniment: Cupa Emmedue la ciclism.


Nu e prima editie, dar e prima data cand, pe langa maratonul de MTB, a fost adauagata si o cursa de sosea. Da, o cursa de sosea adevarata, cu catarari dificile, cu drumuri judetene minunate. Nici acum nu imi vine sa cred ca cineva a reusit, in Rromania, sa convinga autoritatile ca pe drumurile publice e loc si de un concurs de ciclism. Ba mai mult, au reusit sa ii convinga si sa astupe gropile din asfalt special pentru eveniment. Asa ca o sa iau pe rand la analizat cele doua zile de concurs.

Ziua 1 - etapa de sosea, 100 km

Organizatorii ne-au pregatit un traseu superb, cu primii 30 km de semi-plat de incalzire rulati in pluton dupa masina de politie, urmati de un traseu valurit, cu 2 catarari mari si foarte inclinate, cu multe bucati de peste 10%, prima la Calugareni si a doua, pe care a fost si finalul, la crama Seciu. Plus inca o catarare mica de vreo 15 % undeva spre finalul traseului, numai buna de rupt ficatii,



Cum spuneam, concursul a inceput in pluton, unde am nimerit in fata, langa "vedete", imediat in spatele unei Octavia de la organizatori condusa de unu' care nu cred ca a fost vreodata pe bicicleta si care punea frane tot timpul - mare lucru ca nu s-a accidentat nimeni in pluton.


Apoi, undeva dupa Urlati, s-a facut o regrupare sa se adune lumea si s-a dat startul. Dupa un pic de fals plat au inceput direct urcarile, iar cea de la Calugareni, mai ales in regim de concurs, nu e foarte usoara.


M-am descurcat binisor, fiind cumva domeniul meu preferat. Am depasit destul de multi concurenti. Apoi a urmat coborarea destul de extrema, asfaltul fiind cam aspru si plombele de la gropi cam inalte (dar tot mai bine decat gropile care erau inainte de asfaltare). Ce sa zic, e greu de povestit un concurs de asfalt. Am tras singur pana la urcarea mica si abrupta, dupa care m-am lipit de un grup de inca 3 concurenti cu care am mers in pluton si am tot schimbat trena pana la baza catararii de la Seciu. Acolo, unul dintre ei mi-a cam luat-o in fata, pe restul i-am mai luat eu un pic. Oricum, nesemnificativ dupa parerea mea. Am trecut finish-ul in catarare cu un timp de 3:26:32, pe locul 31 la general si locul 5 la categoria mea de varsta.


Ce ma incanta e ca am scos cu vreo 15 minute mai putin ca si castigatorul de la amatori, Maus, si vreo 24 mai prost decat campionul national Frunzeanu Marian, de la Dinamo-Scorseze. Eu zic ca nu e rau pentru inceput.

Pozele sunt facute de Sandulescu Bogdan, caruia ii multumesc mult pentru multitudinea de instantanee pe care mi le-a facut. Din pacate, n-am gasit nici o poza cu mine din a doua zi:

Ziua 2 - etapa de MTB, 70 km


Dupa exaltarea primei curse adevarate de sosea, duminica, am revenit pentru o cursa pe care am cu ce sa o compar: maratonul de MTB. Si trebuie sa spun ca organizatorii au stors tot ce s-a putut din dealurile alea ca sa faca un traseu de concurs superb, ciclabil 99%, dar si foarte solicitant. Deci, pentru un maraton de deal, nota 10 pentru traseu - multe urcari si coborari, unele destul de dificile, in succesiune rapida:


Doar ca pentru mine concursul nu a mers ca pe roate: a fost unul in prima faza cu mare ghinion, apoi cu si mai mare noroc.

Daca dupa ce pe prima bucata de off-road am luat un sant si am zburat artistic (zic cei ce au vazut faza) peste cap si mi-am rupt un bar-end care mi-a si tras o taietura la mana si m-a umplut de sange, nu mult mai incolo, langa crama Seciu, mi-a cedat surubul de la tija de sa, asa ca multi concurenti, pret de vreo 10 minute, au putut sa ma admire langa o balta studiind bicicleta in cautare de un surub mai putin important care sa-l pot folosi, dar bicicleta nu mai are nici un surub asa de lung si de gros...

Asa ca, dupa vreo 10 minute, am zis ca n-are rost sa stau ca prostul sa ma uit la ea si am luat decizia idioata sa continui traseul in mod trial, fara sa, ca tot ajung pana seara la sosire. Si nu pot sa nu recunosc ca ma gandeam ca poate primesc si eu un premiu special, acolo, o sticla de vin :)) Si aici intervine norocul: dupa o urcare pe asfalt pana la PA de la crama si vreo 2-3 km de coborat prin padure, ma intalnesc cu Zaco, care imi zice ca a cazut urat si abandoneaza. Evident, imi fuge privirea la tija lui de sa pe care o masor ochiometric: incredibil, dar e de 27,2 si mi-e buna. Zambesc prelung si il conving sa mi-o ofere imprumut, asa ca am continuat concursul asezat cu fundul intr-o sa Fizik pusa pe o tija K-Force care impreuna fac cat toata bicicleta mea. Mersi mult inca o data si pe aceasta cale!!!

Astfel, mi s-a dat ocazia sa recuperez din locurile pierdute, tragand pentru asta pana la final, unde am ajuns dupa 4:09:04 h, pe locul 29 la general si locul 9 la categoria mea. Am observat ca imi plac mult concursurile cu probleme tehnice, pentru ca ma motiveaza sa trag tare sa recuperez, chiar daca nu o sa stiu niciodata altfel ce timp as fi scos...

In fine, mai multe poze si rezultatele finale se pot vedea pe pagina concursului, iar traseele pe sports-tracker - sosea si MTB.

Monday, May 09, 2011

Prima (mea) evadare pe ciclocross

Desi pentru unii Prima Evadare este deja demult o traditie, eu n-am avut niciodata o mare atractie sa ma duc la concursul asta, intotdeauna mi-am gasit ceva mai bun de facut. Anul asta in schimb, datorita faptului ca in sfarsit mi-am incropit din bucati un soi de ciclocross, am zis ca da, asa merita sa particip. Ca sa scot MTB-ul pe-acolo m-as simti ca si aia ce merg cu cate un Nissan Patrol cu troliu, snorkel, cauciucuri imense si zgomotoase si plin de noroi pe Magheru. Iata cu intarziere (ca am uitat pur si simplu) povestea:

Astfel, cu mirare, a fost inca o zi cu multe premiere:
- prima data la Prima Evadare
- primul concurs pe ciclocross
- primul concurs cu o bicla echipata cu Acera

Iata un mic film facut de organizatori dupa concurs:



Cum in seara dinainte a fost furtuna si in dimineata concursului ploua marunt, m-am bucurat si am zis ca da, va fi o zi memorabila. Astfel, dupa cei 10 km pe asfalt pana la Academia de Politie si o ora de socializare, m-am aliniat la start, un pic mai in fata.

Dupa buluceala de la start, cum am intrat pe noroi, prima cazatura intr-o balta nu s-a lasat asteptata. M-am prins repede ca anvelopele mele Conti CX Race nu prea au de-a face cu aderenta laterala, asa ca am selectat in creier programul Race King si, dupa inca cateva cazaturi pana la soseaua de centura, de calibrare, am intrat in linie dreapta. Cel mai fain a fost pe bucata lunga de asfalt din Dimieni unde chiar mi se parea ca MTB-istii stau pe loc.

Ce sa zic, erau bucati unde mergeam mai bine ca MTB-istii, altele unde ei erau avantajati. Probleme cu noroiul am avut doar pe ultimii 5 km, unde se mai aduna putin la frana. Restul a fost asa cum m-am asteptat: ciclocross adevarat, cu noroi din plin. Bicicleta s-a comportat cum se poate comporta un Acera din anii 90: schimbam viteza, dupa jumate de minut se muta si lantul. Franele in schimb au fost OK. Mi-ar fi placut sa fie tija de sa o idee mai ridicata, dar nu am avut mox-ul strict necesar acestei operatii la CX-ul meu.

Pe parcurs, ca la orice concurs, am mai socializat cu Alex Fodor, cu unii-altii, m-am tot depasit cu tandemul de la Tusnad, m-am mai uitat dupa alti ciclocross-eri... O dimineata frumoasa si murata, de vis.

Am terminat mai tarziu decat ma asteptam, dar rotund ca de obicei, in aproape fix 4 ore (4:00:30), obtinand un amarat loc 69 la general dar si un frumos loc 5 la ciclocross. Dupa ce am inghetat un pic prin zona, am plecat cu Dorin spre Bucuresti, tot pe biciclete, ca na, ciclismul se duce pana la capat...


Per total, am doar cuvinte de bine organizatorilor din toate punctele de vedere: puncte de alimentare, marcaje, totul perfect, cu un mare plus pentru cortul incalzit de la final. Dar si un maaaarreee minus: am primit cel mai ORIPILANT tricou care l-am vazut vreodata: gata descusut, cu imprimeurile puse stramb, groaznic. Record total!!!

Foto: Robert Ghement

In fine, Prima Evadare este ce este si a avut un rol fantastic atat in ridicarea nivelului MTB-ului populist in Romania, cat si in ridicarea nivelului de trai a celor cu magazine de biciclete din Bucuresti. Eu tot timpul am zis ca astia de pe la BikeXpert si alte magazine mari ar putea sa puna mana de la mana sa le faca cadou initiatorilor ideii cate un bike de 5-6000 de euro de multumire....

Monday, May 02, 2011

Productie mare de acid lactic pe Valea Prahovei

Duminica asta am reusit sa dau o tura la care visez din noiembrie de cand am luat pentru prima data intre picioare cursiera. Si nu oricum, ci asa cum am facut-o, cu oameni seriosi si intr-un ritm asa cum merita cursierele noastre sa fie calarite.

Astfel, impreuna cu Costin, Horia si Dani, am comis traseul Nistoresti - Predeal - Brasov - Poiana Brasov - Rasnov - Predeal - Nistoresti, pe un asfalt superb si sub privirea muntilor incarcati de zapada.


Un traseu al carui profil arata superb si care aduna in 155 km 2050 m de diferenta de nivel:


Timpul de parcurgere de 5:22 h si viteza medie de 29.1 km/h m-au facut inca o data sa indragesc bicicleta si ce poate ea sa faca. Traficul si soferii de la an la an mai binevoitori, care au ajuns de la a se trage spre mijlocul drumului sa poti sa-i depasesti, pana chiar la a se posta in fata ta sa te duca cu 50 km/h in trena (s-a intamplat asta din Timisul de Jos pana la Brasov, un pick-up de teren argintiu), toate te fac sa realizezi ca traiesti intr-o tara care mai are o sansa. Cele cateva claxoane rare primite au fost doar de la unii cu numere de prin judete unde inca BMW-ul sta parcat in fata colibei de chirpici - nu spun care sa nu se supere nimeni.

Am plecat de la OMV din Nistoresti in rulaj usor de incalzire pana la branzoici in Comarnic, ne-am umplut buzunarele cu delicioasa patiserie locala si am dezlantuit lupta cu media orara (mediile orare le am pe portiuni de cate 10 km).

Echipa hotarata

Comarnic - Sinaia - 26,5 km/h
Mergem intr-un oarecare pluton, cu cate o evadare razleata si regrupare la Izvor.



Sinaia - Predeal - 31 km/h
Pluton fara Costin care ramane mai mult la izvor si ne ajunge din urma in Busteni, iar apoi preia cu forte proaspete conducerea ostilitatilor in mare forta. Vantul din spate ne este un prieten real (deocamdata).

Predeal - Timisul de Sus - 38 km/h
Serpentine, frane, Costin si Horia abordeaza curbele cu mare talent, talent ce inca mie imi lipseste.

Timisul de Sus - Brasov - 49,1 km/h !!!
Vant din spate destul de prietenos si o coborare care nu lasa lantul sa se mute de pe foaia mare si pinionul mic. O cursa cu viteze peste limita legala pe alocuri, la trena unei masini pe ultima bucata, pana la intrare in Brasov. Avem 1:55 h de la Nistoresti.



Brasov - Poiana Brasov - 21 km/h
Dupa o traversare a orasului foarte rapida, am inceput urcarea. Blana, mai ales pe ultima bucata. La 2:45 h de la start suntem pe iarba sub partia Bradul. Super!




Poiana - Rasnov - doar 24 km/h
O coborare in care am fost deranjat la telefon de 2 ori, care are si o urcare serioasa la mijloc si care e destul de ingusta si cu multe curbe cat sa nu te lase sa fii foarte curajos. Si, de asteptat, vantul am inceput sa-l incasam din fata.

Rasnov - Predeal - cam 19 km/h - cea mai grea bucata, cu un uragan ce venea
O deplasare groaznica, cu un uragan ce batea dinspre munti si care ne lovea, dupa cum era directia drumului, fie frontal, fie din lateral. Desi drumul incepe deja inclinat, totusi nu e o urcare dificila, dar am mers toti pe foaia mica si aveam momente cand nu reuseam sa depasim 17 km/h. De trena nu prea putea sa fie vorba. Treaba s-a mai domolit doar pe serpentine, unde am intrat deja rupti. Urcarea e placuta, atingand o panta mai consistenta (am inteles ca 8%) doar prin Paraul Rece. In rest, destul de rapida. Pe Paraul Rece, de la oboseala acumulata, am folosit un pic prima data in tura asta si pinionul de 25. Cel de 27 nu a fost nevoie sa-l ating.

Dani, vasnic fotograf al acestei ture 
(toate pozele sunt facute de el mai putin asta care i-am facut-o eu lui)

Predeal - Nistoresti - cam 35 km/h
A fost pentru mine un contratimp individual fiindca am luat-o in fata. Ca asa am avut eu chef. Evident, vantul prietenos de dimineata a devenit dusmanos si din fata. Traficul deja aglomerat ma facea sa incetinesc mult. Totusi, unde era liber, tineam si peste 40 km/h. Dupa o pauza de vreo 5 minute m-am regrupat cu Dani la iesire din Sinaia, apoi am poposit la branzoici pana au trecut si ceilalti, care ramasesera la Paraul Rece pe o terasa sa admire natura.

Pe ultimii 3-4 km din track am uitat sa opresc GPS-ul si a inregistrat din masina, asa ca imi apare o viteza maxima de 110 km/h. Nu, n-am fost eu acela :) Viteza maxima a fost de vreo 65 si media de 29.1, luate de pe ciclocomputer.


Una peste alta, o tura asa cum imi doream demult. Catararile nu sunt grele, se pot face si relaxat, spre deosebire de cele de la Sotrile care nu prea iti dau de ales. Dar noi n-am ales sa ne relaxam. Vreau sa mai fac cat mai multe trasee de genul asta, pentru ca seamana ca idee cu concursul de la Solden. O sa revenim, poate in formula asemanatoare, peste cateva zile sa refacem traseul dar sa includem si Cota 1400 - astfel diferenta de nivel ar creste semnificativ.

Traseul l-am pus si pe Sports-tracker, si pe Bikemap.