Ne-am dat intalnire cu iarna, din nou, la Ranca

Ca de obicei la inceputul iernii, cand situatia cu zapada e disperata, intotdeauna exista Ranca, destul de la indemana si de obicei cu zapada cat de cat ok fara de celealalte zone. Asa ca, in intampinarea iernii care si anul asta se lasa asteptata destul de mult, am poposit din nou in statiunea de schi a Olteniei, sa ne reintalnim cu manelele si manelistii care-si dau drumul pe partie ca idiotii fara bete cu viteza maxima si se imprastie bucati pana jos. Ma si gandeam ca ar trebui interzisa casca la manelisti. De fapt, oricum nu poarta. Ideea e ca pe amarata aia de partie esti ca la un joc din ala de copii pe calculator, in care iti tot vin nave spatiale de sus si tu trebuie sa te tragi in toate partile. Asa e si la Ranca, doar ca vin manelisti pe schiuri fara control.

In fine, noi nu pentru asta mergem la Ranca, ci sa schiem pe Papusa unde in decursul ultimului an s-a inaltat si un mandru telescaun debraiabil care, intr-adevar, are sanse sa puna Ranca pe harta in ceea ce priveste schiul. Deocamdata nu e deschis, asa ca inca putem sa ne dam pe acolo off-piste.

In aceasta ordine de idei, sambata, dupa vreo 3 ture de urcat/coborat pe partia nenorocita M1, dupa ce initial am constatat ca pe oarecum mai interesanta M2 nu e destula zapada, am purces la drumul printre ATV-uri spre Papusa, fara mari sperante. Sperantele noastre nu ne-au fost dezamagite, in sensul ca pe pantele de sub Papusa, pe langa faptul ca zapada era doar printre palcuri de iarba, era si un white-out uneori total.

Asa ca am urcat oarecum paralel cu linia telescaunului nou, incercand sa tinem niste limbi mai mari de zapada, urmand sa coboram pe aceleasi urme. Asa arata noua minune de la Ranca:

Am dat asa, prin orbecaiala, trei ture, incepand dupa cum banuim si ne arata GPS-ul sa coboram cam din dreptul statiei de sus a telescaunului (poalele pantei de pe Papusa). Daca tineam linia printre smocurile de iarba, era OK si am dat doar intamplator in partea de jos de niste pietre mici pe sub zapada.

Seara ne-am intors la pensiunea noastra, aflata chiar la marginea partiei si, dupa doua portii regesti de spaghete carbonara productie proprie, am profitat de nocturna de pe partie sa mai dam 6 urcari/coborari "la lumina reflectoarelor". Ultimele doua ture am incercat sa bag in regim de concurs. Partia are cam 500 m cu vreo 100 m diferenta de nivel, am reusit vreo 12 minute o tura completa sus/jos, inclusiv ambele treceri urcare/coborare, urmata de o a doua tura de 14 minute. Oricum, un super antrenament.

Duminica dimineata am constatat ca a nins mai serios peste noapte, asa ca am taiat-o direct spre partia M2, unde era un pulver destul de frumos, desi cam dadeai in baza, baza care nu era tot timpul foarte prietenoasa.

Am dat pe acolo vreo 5 ture si am plecat catre casa, pe un drum clasic de Ranca, cu iz scandinav.

Asa s-a terminat primul weekend cat de cat de iarna de sezonul asta. Am dat vreo 25 km de schi de tura, cu vreo 2000 m diferenta de nivel, un antrenament bun zic eu. In plus, am reusit sa nu dam nici un ban in afara de cazare (care a fost oricum 100 RON pe noapte camera, Ranca e foarte scumpa) si sa ne autogospodarim complet, ceea ce a fost super fain.

Acum suntem mai antrenati si asteptam cu nerabdare sa inceapta iarna adevarata si "sezonul competitional".

La sfarsit o poza cu sistemul minimal de asigurare a schiului de clapar, ca am promis la unii ca le arat cum e:

MTB-XCO in miezul iernii - Clujul Pedaleaza

Ce face omu' cand in mijlocul iernii e cald ca vara si concursul de schi pe care-l astepta s-a amanat din cauza ierbii prea abundente? Pai ce sa faca, da un concurs de MTB. Da, am ajuns sa ne alergam la MTB-XCO fix pe 16 ianuarie, in mijlcoul iernii.......

Astfel, duminica, la ora 12, in Parcul Rozelor din Cluj, s-a dat startul la primul concurs de MTB al anului. A fost un mic XCO, cu o tura de aproape 1 km, repetata de 10 ori, deci sa zicem vreo 10 km. Plat, dar nu usor, pe alocuri fiind niste curbe destul de stranse in care se intra cu viteza mare. Pe una din ele, pe niste biscuiti de beton uzi, am reusit sa cad destul de urat.

In fine, un concurs, oricat de scurt, e un concurs si e greu, pentru ca tragi la limita. Asa am tras si eu aici. Rezultatul nu-l stiu inca, nu am fost cronometrati, am ajuns undeva la 1 m in spatele lui Florin Leonte, iar noi am fost printre ultimii care am reusit sa terminam, pentru ca organizatorii i-au oprit pe toti dupa ce primii au trecut linia de sosire. O idee proasta zic eu, pentru un concurs popular, cum s-a dorit. Trebuia sa-i lase pe toti sa termine. Mai ales ca o tura avea 1 km, asa ca era destul de usor sa fii ajuns din urma. Acuma ce sa zic, astept sa vad un clasament pe pagina concursului, daca o fi sa fie. Daca nu, ramane oricum o experienta frumoasa si placuta a unui XCO pe 16 ianuarie...

 Pe sicanele din padure

 In plina accelerare la intrarea pe asfalt

Accelerand puternic pe bucata dreapta, unde reuseam sa ating un 35 km/h pana in prima curba

 Finalul

Muci de noroi, din nou :)

Sarbatori la pedala

Ce sa zic, m-am tot gandit daca sa mai scriu sau nu despre ce-am facut de sarbatori. Am zis pana la urma ca nu strica 3 randuri, acolo, sa-mi aduc aminte peste cativa ani.

Astfel, dat fiind ca nu am avut nici o zi libera si sarbatorile nu au fost decat 2 weekend-uri absolut obisnuite, n-am prea facut mare lucru, mai ales ca si zapada era lipsa la apel.

De Craciun, am fost la Draganesti, unde pe 25 am incalecat cursiera si am dat un Draganesti - Slatina tur-retur, in total vreo 70 km. Un pic ud pe jos, dar era singura miscare ce mi-a venit in cap.

De Revelion, petrecut in Bucuresti si la casa la Tartasesti, n-am facut mai nimic, decat tot o tura de pedalat, pe 2 ianuarie, cu trupa de rutieri, la Mihailesti.

"Plutonul" foto - Basso

Intre timp, oricum, profitand de vremea primavaratica din acest inceput de an, am mai dat ici colo cate o tura, de la cativa zeci de km pana la peste 100 cand timpul mi-a permis, pe langa Bucuresti, sa mai acumulez km de rulaj. Toate astea combinate cu cate o alergare in Carol seara. Si asteptam sa vina odata iarna aia...