Ziua 1 - 05.11.2011
Participanti: noi trei
Traseul: Cheia - Muntele Rosu - Zaganu - Cheia
Ziua 2 - 27.11.2011
Participanti: Adi, Eugen, noi trei
Traseu: Muntele Rosu - Gropsoarele - Varful Ciucas - Cabana Ciucas - Muntele Rosu
Tuesday, November 29, 2011
Integrala Ciucas cu Castor, in doua etape
Pentru ca a venit toamna tarzie si au coborat ciobanii cu oile si mai ales cu cainii lor, a venit vremea sa-l scoatem pe Castor la plimbare, asa ca am petrecut in familie extinsa doua zile frumoase in Ciucas, in care Castor a avut ocazia sa vada aproape tot muntele acesta minunat. In ambele ture Castor a mers foarte bine, fara nici un semn de oboseala, ceea ce ne face sa credem ca acum, ca isi duce viata liber in curte si pe camp, e mult mai in forma si mai sanatos. Dar iata nise poze:
Ziua 1 - 05.11.2011
Participanti: noi trei
Traseul: Cheia - Muntele Rosu - Zaganu - Cheia
Ziua 2 - 27.11.2011
Participanti: Adi, Eugen, noi trei
Traseu: Muntele Rosu - Gropsoarele - Varful Ciucas - Cabana Ciucas - Muntele Rosu
Ziua 1 - 05.11.2011
Participanti: noi trei
Traseul: Cheia - Muntele Rosu - Zaganu - Cheia
Ziua 2 - 27.11.2011
Participanti: Adi, Eugen, noi trei
Traseu: Muntele Rosu - Gropsoarele - Varful Ciucas - Cabana Ciucas - Muntele Rosu
Saturday, November 26, 2011
Trei sambete pe ciclocross la Cernica
Luna noiembrie a insemnat zile petrecute mai pe langa casa, din diverse motive de diverse feluri. Asa ca am profitat pentru a ataca impreuna cu colegii de pedala, care cu ciclocross-ul, care pe MTB, padurea de la Cernica, inainte de zapada. Astfel, trei weekend-uri la rand am petrecut cate o zi superba de toamna tarzie la pedalat in jurul lacurilor. Primele doua cu gasca mare de pe Ciclism.ro, iar ultima data cu Horia si Roxana. Au fost si ture pline de incidente: in prima mi-am rupt deraiorul spate si am facut tura cu bicicleta single-speed, in a doua imi schimbasem lantul belit in prima tura si acesta aluneca pe foaia mica, fiind nevoit sa merg doar cu foaia mare.
Una peste alta, au fost zile frumoase, cu oameni faini, din care o sa pun cateva poze:
Una peste alta, au fost zile frumoase, cu oameni faini, din care o sa pun cateva poze:
Tuesday, November 08, 2011
Cel mai tare concurs pe ciclocross - Arges Autumn Race
Probabil ultimul concurs de anul acesta a fost Arges Autumn Race, organizat pe un traseu superb de XCO in Padurea Trivale de langa Pitesti. Si mai frumos a fost ca organizatorii au introdus categoria ciclocross - asa ca alegerea a fost evidenta. Concursul a avut doua categorii, 100 si 200 de minute, in care trebuia sa faci cat mai multe ture. La ciclocross, doar 100 de minute au fost posibile - lucru de altfel de bun simt, nefiind un traseu tocmai pentru o astfel de bicicleta.
Asa ca ne-am aliniat la start o gramada de entuziasti, iar la categoria CX doar 4 temerari: Basso, 445, Titel Rusinaru din Timisoara si subsemnatul. Dupa cum pe primii doi ii stiu, iar Titel mi-a dat ceva minute bune la Prima Evadare si la Emmedue la sosea, nu prea m-am gandit altfel decat ca eu voi fi cel ghinionist....
Totusi, dupa un start la care am plecat resemnat, l-am prins din urma pe Titel pe una din urcari, inca la prima tura. Nasol - asta inseamna ca s-a dus naibii cu dupa-amiaza relaxanta la care ma asteptam - eram pe locul 3, si cel din spatele meu nu era tocmai genul care sa nu ma sperie. Asa ca am fost nevoit sa-i cam dau la limita, cat de tare am putut, tot concursul. Mai ales ca prin tura a 4-a unii mi-au strigat sa-i dau tare ca e la sub un minut in spate, efectiv am tras la limita mea fizica. Am reusit astfel sa termin pe 3, dar va las sa va amuzati singuri cu pozele in care se vede acel "third place face" - cele mai haioase poze cu mine pe care le-am vazut pana acum... Dar mai intai podiumul:
Asa ca ne-am aliniat la start o gramada de entuziasti, iar la categoria CX doar 4 temerari: Basso, 445, Titel Rusinaru din Timisoara si subsemnatul. Dupa cum pe primii doi ii stiu, iar Titel mi-a dat ceva minute bune la Prima Evadare si la Emmedue la sosea, nu prea m-am gandit altfel decat ca eu voi fi cel ghinionist....
Totusi, dupa un start la care am plecat resemnat, l-am prins din urma pe Titel pe una din urcari, inca la prima tura. Nasol - asta inseamna ca s-a dus naibii cu dupa-amiaza relaxanta la care ma asteptam - eram pe locul 3, si cel din spatele meu nu era tocmai genul care sa nu ma sperie. Asa ca am fost nevoit sa-i cam dau la limita, cat de tare am putut, tot concursul. Mai ales ca prin tura a 4-a unii mi-au strigat sa-i dau tare ca e la sub un minut in spate, efectiv am tras la limita mea fizica. Am reusit astfel sa termin pe 3, dar va las sa va amuzati singuri cu pozele in care se vede acel "third place face" - cele mai haioase poze cu mine pe care le-am vazut pana acum... Dar mai intai podiumul:
Monday, October 31, 2011
Pedaland cu oameni faini la Bran
Asa, pe final de an, trebuia sa facem si noi o tura de MTB. Chiar n-am mai facut nici una anul asta. Una asa, cu prieteni, cu facut pauze de poze, cu stat cu burta la soare dupa o catarare horror, una din care sa te intorci acasa relaxat, nu cu creierul plin de adrenalina si endorfina.
Astfel, la propunerea lui Adi, ne-am indreptat spre Bran unde urma sa petrecem un weekend de pedalat si nu numai impreuna cu Ion Trandafir, zis si The Saint pentru cine "cunoaste" si gasca lui, la el la pensiunea Cehov, una din cele mai frumoase locuri unde m-am cazat vreodata.
Am ajuns vineri seara acolo, cu Roxana si Adi. Sambata dimineata, toata lumea a plecat intr-o tura lunga de o zi, ce implica o urcare si coborare in Poiana Gutanului sub Bucegi, iar dupa-amiaza un parcurs in zona Sirnea-Pestera. Toti mai putin eu care m-am indreptat cu masina spre Poiana Brasov la Campionatul National de Ciclocross.
Ca sa inchei repede cu partea de concursuri, de care e plin peste tot, am facut un rahat: mi s-a rupt o roata la incalzire iar apoi, cu o roata de imprumut de la Basso, mi s-a rupt lantul la start. Am reusit sa pierd jumate de zi superba de MTB. Si sa trecem la lucruri relaxante:
Din Poiana am gonit cu masina spre Fundata unde, la intersectia spre Sirnea, am facut cuplarea cu grupul. Din pacate nu tot, unii dintre baieti si fetele, inclusiv Roxana, intorcandu-se deja spre pensiune. Eu am pedalat cu baietii spre Sirnea si apoi pe o urcare superba si o balaureala prin padure pe ceva traseu de acu' zeci de ani, neumblat de nimeni, pana in Saua Joaca. De acolo, am coborat spre Casa Folea, Magura si, pe o vale superba, in Bran.
Dupa o seara placuta cu povesti, seminte, Wist, bere si vin, a doua zi am mai dat o tura, de la pensiune spre poalele Bucegilor, catre traseul de pe Clincea, partia de schi de la Bran, pe niste dealuri si picioare superbe pe drumuri stiute de Ion. La intoarcere, impreuna cu Adi, am mai "escaladat" o data din Bran exact pe traseul de pe Clincea inapoi in traseul pe unde mersesem dimineata. Ce mai, zona e superba si sunt incredibil de multe drumuri de MTB, cu o panta delicioasa.
A fost un weekend superb, linistitor, in care mi-am adus aminte si de cealalta varianta de a savura natura si MTB-ul. Ion si gasca sunt oameni de nota 10 cu care ne face placere sa iesim oricand. Abia astept sa mai dau inca cateva ture din astea pana vine zapada....
Astfel, la propunerea lui Adi, ne-am indreptat spre Bran unde urma sa petrecem un weekend de pedalat si nu numai impreuna cu Ion Trandafir, zis si The Saint pentru cine "cunoaste" si gasca lui, la el la pensiunea Cehov, una din cele mai frumoase locuri unde m-am cazat vreodata.
Am ajuns vineri seara acolo, cu Roxana si Adi. Sambata dimineata, toata lumea a plecat intr-o tura lunga de o zi, ce implica o urcare si coborare in Poiana Gutanului sub Bucegi, iar dupa-amiaza un parcurs in zona Sirnea-Pestera. Toti mai putin eu care m-am indreptat cu masina spre Poiana Brasov la Campionatul National de Ciclocross.
Ca sa inchei repede cu partea de concursuri, de care e plin peste tot, am facut un rahat: mi s-a rupt o roata la incalzire iar apoi, cu o roata de imprumut de la Basso, mi s-a rupt lantul la start. Am reusit sa pierd jumate de zi superba de MTB. Si sa trecem la lucruri relaxante:
Din Poiana am gonit cu masina spre Fundata unde, la intersectia spre Sirnea, am facut cuplarea cu grupul. Din pacate nu tot, unii dintre baieti si fetele, inclusiv Roxana, intorcandu-se deja spre pensiune. Eu am pedalat cu baietii spre Sirnea si apoi pe o urcare superba si o balaureala prin padure pe ceva traseu de acu' zeci de ani, neumblat de nimeni, pana in Saua Joaca. De acolo, am coborat spre Casa Folea, Magura si, pe o vale superba, in Bran.
A fost un weekend superb, linistitor, in care mi-am adus aminte si de cealalta varianta de a savura natura si MTB-ul. Ion si gasca sunt oameni de nota 10 cu care ne face placere sa iesim oricand. Abia astept sa mai dau inca cateva ture din astea pana vine zapada....
Monday, October 24, 2011
Weekend ++ cu ciclocross si alergare
Weekend-ul 22-23 octombrie a fost un weekend ++. De ce? Asa, ca a fost "dublu cross". Sambata un concurs de ciclocross iar duminica un concurs de cross de alergare.
Sambata am fost din nou la Balotesti, pentru un alt concurs pe acelasi traseu de saptamana anterioara, de data asta fiind vorba de Cupa FRCT la Ciclocross. Tot cu aceasta ocazie am imbracat prima data costumul Ciclopedia, care arata superb. Dat fiind ca traseul e acelasi cu saptamana trecuta, nu mai umplu postarea cu poze. Rezultatul: identic. Podiumul: aproape identic, doar ca Han a fost inlocuit cu Costin. Inca o dupa-amiaza placuta cu mana-n coarne si inca un rezultat frumos.
Duminica am alergat, in lipsa de altceva, la cross-ul Cora. A fost si Roxana si Costin cu prietena lui. A fost, ca orice alt cross, un efort apoteotic de cateva minute in care am parcurs in alergare puternica distanta de aproape 3 km intre stadionul Ghencea si parcarea Cora Lujerului. Florin Leonte ne-a "tras in chip", asa ca avem si cateva poze:
Una peste alta, un weekend sportiv pe langa casa, cu 2 concursuri. Simplu si frumos!
Sambata am fost din nou la Balotesti, pentru un alt concurs pe acelasi traseu de saptamana anterioara, de data asta fiind vorba de Cupa FRCT la Ciclocross. Tot cu aceasta ocazie am imbracat prima data costumul Ciclopedia, care arata superb. Dat fiind ca traseul e acelasi cu saptamana trecuta, nu mai umplu postarea cu poze. Rezultatul: identic. Podiumul: aproape identic, doar ca Han a fost inlocuit cu Costin. Inca o dupa-amiaza placuta cu mana-n coarne si inca un rezultat frumos.
Duminica am alergat, in lipsa de altceva, la cross-ul Cora. A fost si Roxana si Costin cu prietena lui. A fost, ca orice alt cross, un efort apoteotic de cateva minute in care am parcurs in alergare puternica distanta de aproape 3 km intre stadionul Ghencea si parcarea Cora Lujerului. Florin Leonte ne-a "tras in chip", asa ca avem si cateva poze:
Una peste alta, un weekend sportiv pe langa casa, cu 2 concursuri. Simplu si frumos!
Sunday, October 16, 2011
Cupa Olimpia la Ciclocros - disciplina mea preferata
Cred ca in ultima jumatate de an m-am atasat foarte mult de disciplina asta, de ciclocross. O fi din seria in care m-am indragostit si de monoschi. Imi plac chestiile astea mai arhaice si mai exclusiviste. Combinatia de pozitie de cursiera si senzatia de apropiere cu terenul, pe care-l simti in fiecare detaliu, fara suspensii si cauciucuri groase si moi care sa le amortizeze seamana oarecum cu ideea de masina supersport, in care pilotul e una cu terenul pe care ruleaza.
Multumesc pentru fotografii lui Florin Leonte (ProCiclism) si Florin Sima. O sa pun multe poze, ca imi place mie mult cum arata ciclocross-ul.
Astfel, m-am bucurat mult cand am aflat ca la Balotesti se va organiza Cupa Olimpia la Ciclocross, chiar daca traseul nu parea sa fie chiar potrivit, adica mai mult plat si fara nu stiu ce obstacole. La fata locului, s-a dovedit ca am avut dreptate. Traseul era pe plat, o treime pe asfalt cu gropi, restul pe pamant batatorit, singurele obstacole fiind o vale care se cobora si se urca, vreo 20 m in jos si inca 20 in sus, dar care a pus ceva probleme unora - nu era chiar asa de usor de urcat pe ciclocross - cei cu MTB s-au descurcat ceva mai bine - si o bucata de 2 m cu pietris care am putea-o asimila cu un sand-pit. In rest, nu tu bariere, nu tu noroi, nimic. Practic, un circuit de fuga si-atat, nimic sa ma avantajeze, mica sectiune tehnica oferindu-mi la fiecare tura cate un mic avans, pe care sa-l pierd pe asfalt.
Dintre cunoscuti a participat multa lume, o sa ma rezum sa-i amintesc pe cei de la ciclocross: campionii Frunzeanu si Stefan (Basso), Stefan (445), Kimosabe si Horia (Han) care venise cu un trekking sa faca poze si l-am convins sa dea jos portbagajele si sa se inscrie.
Am fost anuntati ca avem de facut 10 ture, apoi un "dobitoc" a intrebat daca ne opresc cand termina primul. Organizatorii brusc s-au luminat: da, da, va oprim. Cred ca daca nu se trezea ala sa comenteze, ne lasa sa facem toti 10 ture. Asa, concursul s-a terminat cand a terminat primul. Acuma inchipuiti-va ca pe un circuit de 2 km, la 10 ture, e evident ca Frunzeanu si Basso or sa te ajunga din urma ca amator. Adica din start esti condamnat sa nu termini. Ce mai costa sa stai 20 minute sa termine toti... Ma rog, regula asta exista intr-adevar la cursele de profesionisti, asa ca, daca tot n-am dat nici un ban, n-o contestam. Astfel, as fi apucat sa fac 9 ture. Totusi, dintr-o eroare si o incurcatura in care au fost implicati Frunzeanu, organizatorii si Basso si din care Frunzeanu a iesit prost de tot, cu DNF, si noi am fost opriti cu o tura mai repede, dupa 8 ture, desi Basso a terminat a 10-a tura dupa ce ne-au oprit pe noi.
In fine, lucrurile s-au terminat in pripa. Basso a iesit pe locul 1 singur-singurel cu Frunzeanu descalificat, desi au tras impreuna in fata pana la final iar la amatori Stefan 445 a luat podiumul dupa o cursa foarte tare, urmat de mine si de Horia, care am terminat impreuna, din intamplare eu trecand linia primul. Putea fi si invers. Noi n-am stiut ca se termina, ca altfel ne-am fi sprintat un pic asa, de fun. Kimosabe a incheiat plutonul amatorilor de ciclocross.
A fost pana la urma o dimineata placuta intre prieteni, aproape o ora de tras pe roti inguste si un loc 2 din ala, din 4 persoane prezente. Fiindca concursul a iesit atat de "bine", se pare ca se mai face unul si saptamana viitoare in acelasi loc, cupa FRCT la ciclocross. Mi-ar place mult sa vina mai multa lume la ciclocross, stiu ca sunt multi care mai au biciclete, e o disciplina foarte iubita in alte tari si, daca ne-am aduna macar 20-30 de amatori am putea lansa o miscare frumoasa, ca si in SUA, cu concursuri cu spectacol, cu costume, talangi, oameni mascati, un festival al ciclismului care ar atrage multi biciclisti inspre latura sportiva. Viitorul depinde de noi.
Multumesc pentru fotografii lui Florin Leonte (ProCiclism) si Florin Sima. O sa pun multe poze, ca imi place mie mult cum arata ciclocross-ul.
Astfel, m-am bucurat mult cand am aflat ca la Balotesti se va organiza Cupa Olimpia la Ciclocross, chiar daca traseul nu parea sa fie chiar potrivit, adica mai mult plat si fara nu stiu ce obstacole. La fata locului, s-a dovedit ca am avut dreptate. Traseul era pe plat, o treime pe asfalt cu gropi, restul pe pamant batatorit, singurele obstacole fiind o vale care se cobora si se urca, vreo 20 m in jos si inca 20 in sus, dar care a pus ceva probleme unora - nu era chiar asa de usor de urcat pe ciclocross - cei cu MTB s-au descurcat ceva mai bine - si o bucata de 2 m cu pietris care am putea-o asimila cu un sand-pit. In rest, nu tu bariere, nu tu noroi, nimic. Practic, un circuit de fuga si-atat, nimic sa ma avantajeze, mica sectiune tehnica oferindu-mi la fiecare tura cate un mic avans, pe care sa-l pierd pe asfalt.
Dintre cunoscuti a participat multa lume, o sa ma rezum sa-i amintesc pe cei de la ciclocross: campionii Frunzeanu si Stefan (Basso), Stefan (445), Kimosabe si Horia (Han) care venise cu un trekking sa faca poze si l-am convins sa dea jos portbagajele si sa se inscrie.
Am fost anuntati ca avem de facut 10 ture, apoi un "dobitoc" a intrebat daca ne opresc cand termina primul. Organizatorii brusc s-au luminat: da, da, va oprim. Cred ca daca nu se trezea ala sa comenteze, ne lasa sa facem toti 10 ture. Asa, concursul s-a terminat cand a terminat primul. Acuma inchipuiti-va ca pe un circuit de 2 km, la 10 ture, e evident ca Frunzeanu si Basso or sa te ajunga din urma ca amator. Adica din start esti condamnat sa nu termini. Ce mai costa sa stai 20 minute sa termine toti... Ma rog, regula asta exista intr-adevar la cursele de profesionisti, asa ca, daca tot n-am dat nici un ban, n-o contestam. Astfel, as fi apucat sa fac 9 ture. Totusi, dintr-o eroare si o incurcatura in care au fost implicati Frunzeanu, organizatorii si Basso si din care Frunzeanu a iesit prost de tot, cu DNF, si noi am fost opriti cu o tura mai repede, dupa 8 ture, desi Basso a terminat a 10-a tura dupa ce ne-au oprit pe noi.
In fine, lucrurile s-au terminat in pripa. Basso a iesit pe locul 1 singur-singurel cu Frunzeanu descalificat, desi au tras impreuna in fata pana la final iar la amatori Stefan 445 a luat podiumul dupa o cursa foarte tare, urmat de mine si de Horia, care am terminat impreuna, din intamplare eu trecand linia primul. Putea fi si invers. Noi n-am stiut ca se termina, ca altfel ne-am fi sprintat un pic asa, de fun. Kimosabe a incheiat plutonul amatorilor de ciclocross.
Horia Han - Stefan 445 - moi
A fost pana la urma o dimineata placuta intre prieteni, aproape o ora de tras pe roti inguste si un loc 2 din ala, din 4 persoane prezente. Fiindca concursul a iesit atat de "bine", se pare ca se mai face unul si saptamana viitoare in acelasi loc, cupa FRCT la ciclocross. Mi-ar place mult sa vina mai multa lume la ciclocross, stiu ca sunt multi care mai au biciclete, e o disciplina foarte iubita in alte tari si, daca ne-am aduna macar 20-30 de amatori am putea lansa o miscare frumoasa, ca si in SUA, cu concursuri cu spectacol, cu costume, talangi, oameni mascati, un festival al ciclismului care ar atrage multi biciclisti inspre latura sportiva. Viitorul depinde de noi.
Monday, October 03, 2011
Maratonul Piatra Craiului 2011 - un mic pas inapoi, dar totusi o reusita
A trecut un an fara alergare montana. De ce? N-as putea sa spun exact. Dupa ce m-am inscris la Moieciu si Hercules, nu am mai putut sa particip. La Moieciu din motive obiective, la Hercules recunosc ca am preferat sa vad cum e mai aproape de casa primul concurs adevarat de ciclism de sosea pentru amatori. La Apuseni n-am putut din nou sa merg. Si, cam aici, s-a incheiat... Alergarea s-a rezumat la niste ture prafuite prin parc, cat sa nu uit cum se face, si alea rar depasind 6-8 km. Cred ca lipsa de interes mai serios pentru alergare mi s-a tras inconstient si de la accidentarea de dupa Maratonul Bucuresti, care m-a tinut in frau vreo 2 luni de zile...
Cu toate astea, MPC e un concurs deosebit pentru mine, din punct de vedere sentimental. Asta pentru ca, dupa cum am mai spus-o, acum 5 ani mi-a deschis ochii spre o alta lume, spre alte posibilitati si mi-a schimbat radical viata. Asta e motivul pentru care, indiferent de cat eram sau nu de antrenat si de hotarat, problema participarii la MPC 2011 nu era discutabila. Absenta, atat acum cat si de-acum incolo, va fi impardonabila. Asa ca m-am inscris, curios si eu de ce-o sa iasa. Cu 2 saptamani inainte am dat o mica alergare montana in Crai, soldata cu 4 zile de febra musculara crunta, apoi cu 1 saptamana inainte o mica alergare langa Cluj. Atat.
Si a venit ziua H. La ora 9 ma aflam, alaturi de aproape 500 de alti entuziasti, in centrul Zarnestiului, gata sa iau parte pentru a 5-a oara la acest concurs minunat. Dar, pentru prima data, nu ma asteptam la un progres. Dupa 5:40 h de anul trecut, era clar ca anul asta va fi mai rau. Cat de rau, urma sa vad pana seara.
Start! Si incepe alergarea spre Botorog, care merge bine. Urcarea in Magura merge si ea, dar motorul mai pufaie. La fel, pufaie si pe bucata cu dealuri de pe langa Casa Folea. Alerg, dar parca nu cum vreau. Ma mai dezmortesc pe urcarea in saua Joaca si ajung la Table undeva cu cateva minute sub 1,5 h.
Urmeaza una din cele doua parti preferate ale mele, urcarea la Funduri unde, ca de obicei, depasesc incontinuu. Dar parca picioarele nu ma asculta cum vreau eu. Totusi, a mers bine. Am atins saua Funduri undeva sub 2,30 h.
Apoi urmeaza coborarea pe Valea Urzicii, unde sunt depasit de cateva ori, si bucata de sub creasta sudica. Totul merge ca pe roate si ma simt bine, pana undeva pe la Marele Grohotis. Aici, zidul! Nu mai am chef, mi-e foame si mi-e sete. Bine, niciodata nu au fost pentru mine o problema momentele astea psihologice, ma doare fix undeva de ele, dar m-am mirat ca a aparut. Anul trecut nu am simtit un astfel de blocaj la nici un maraton. Un baton Sponser si o gura de Isostar si imi calc in picioare lenea mai departe.
Vrand nevrand, ajung si la bucata cea mai horror din tot concursul: Spirlea - Plaiul Foii. A mers exact cum m-am asteptat: la nici jumatatea coborarii pana la izvor, ficatul, neantrenat anul asta pentru abuz si crescut de mic cu Ursus. incepe sa protesteze. Asa de rau incat sunt momente in care mi se taie respiratia. Ma opresc in bete si imi revin, de mai multe ori. Exact durerea care ma macina acum vreo 2 ani, cand incepusem sa-i dau mai tare...
Platul spre Plaiul Foii l-am alergat, ca de obicei, integral si in scarba. Singura motivatie care m-a ajutat, ca de obicei, sa o iau din loc de la PA a fost ca urma bucata mea preferata: Diana.
Are rost sa mai zic? Nici pe Diana nu a fost cum imi doream. Am depasit tot ce se vedea, dar greu de tot. Muschii indaratnici parca nu mai aveau forta de altadata. Pe sus pe la refugiu, impreuna cu alt concurent, ne dam seama ca avem 5 ore de la start, asa ca ii dam tare la coborare. Tare el, ca mie incepusera muschii aia nenorociti sa se blocheze. Dau cu piciorul intr-o radacina si mi se blocheaza efectiv tot piciorul, de sus pana jos. Cu o durere groaznica, fac cativa pasi si il deblochez. Se termina cararea prin padure si, pe plaiul de la Coltii Chiliilor, ficatul tine neaparat sa imi aduca aminte ca exista. Din nou mi se taie respiratia si stau aplecat peste gardul manastirii, nu-mi permit sa injur chiar acolo.
Durerea m-a tinunt constant pana in Zarnesti, cu mici pauze cand nu mai aveam aer. Am pescuit de pe drum un baiat cu moralul jos si l-am pus sa alerge in spatele meu. Bucata din oras, ca de obicei, a necesitat o forta psihica imensa pentru a pune un picior in fata celuilalt. Dar, impreuna cu tovarasul meu de drum, trecem finish-ul sub 6 ore.
Febra musculara m-a tinut pana joi. Miercuri inca nu eram in stare sa cobor scarile fara sa ma tin strans de balustrada. Tot pe cand a trecut febra, au aparut si rezultatele. Timpul meu este de 5:53:49, locul 91 la general si 35 la categoria mea de varsta, dintr-un numar de concurenti de vreo 350 (cam 425 cu fete cu tot), respectiv 150 la categoria mea . Adica undeva la sfertul clasamentului. Cu un timp cu nici un sfert de ora mai prost ca anul trecut. Ce pot sa ma gandesc? Oare ce as fi scos daca m-as fi antrenat un pic anul asta. Nu-i nimic, la anu' o sa fie altceva.
Si ca sa fim siguri, anul asta m-am analizat cu ajutorul ultimului gadget, smartphone-ul cu GPS si aplicatia SportTracker, cu care am putut sa vad unde am mers prost si as putea la anu' sa recuperez:
Astfel:
- pe primii 5 km, urcarea spre Botorog, o medie de 11 km/h nu e foarte proasta, as putea totusi sa adaug acolo 1 km/h cu putin antrenament si o incalzire mai buna
- vitezele medii de 9,5 km/h, respectiv 9,7 km/h de la Spirlea la Plaiul Foii si de la Coltii Chiliilor in Zarnesti sunt INACCEPTABILE. E drum in coborare usoara, trebuie sa alerg mult mai repede. Terenul e usor. La anu' o sa incerc sa alerg cu un 12-13 km/h cel putin, n-ar trebui sa fie o problema.
- am petrecut jumatate de ora de stat si facut pauze - o mare parte au fost cele date de durerile de ficat. Daca imi antrenez un pic ficatul, castig mult
Astfel, analizand datele foarte utile obtinute de la antrenorul electronic, mi-am fixat un target pentru anul viitor. Dar nu-l spun, il tin pentru mine si om vedea ce-a iesi in 2012. Pana atunci, urmeaza o iarna lunga cu alergari prin zapada. It's gonna be fun!
Foto: Cindy
Cu toate astea, MPC e un concurs deosebit pentru mine, din punct de vedere sentimental. Asta pentru ca, dupa cum am mai spus-o, acum 5 ani mi-a deschis ochii spre o alta lume, spre alte posibilitati si mi-a schimbat radical viata. Asta e motivul pentru care, indiferent de cat eram sau nu de antrenat si de hotarat, problema participarii la MPC 2011 nu era discutabila. Absenta, atat acum cat si de-acum incolo, va fi impardonabila. Asa ca m-am inscris, curios si eu de ce-o sa iasa. Cu 2 saptamani inainte am dat o mica alergare montana in Crai, soldata cu 4 zile de febra musculara crunta, apoi cu 1 saptamana inainte o mica alergare langa Cluj. Atat.
Si a venit ziua H. La ora 9 ma aflam, alaturi de aproape 500 de alti entuziasti, in centrul Zarnestiului, gata sa iau parte pentru a 5-a oara la acest concurs minunat. Dar, pentru prima data, nu ma asteptam la un progres. Dupa 5:40 h de anul trecut, era clar ca anul asta va fi mai rau. Cat de rau, urma sa vad pana seara.
Foto: Andrei Tanasie
Start! Si incepe alergarea spre Botorog, care merge bine. Urcarea in Magura merge si ea, dar motorul mai pufaie. La fel, pufaie si pe bucata cu dealuri de pe langa Casa Folea. Alerg, dar parca nu cum vreau. Ma mai dezmortesc pe urcarea in saua Joaca si ajung la Table undeva cu cateva minute sub 1,5 h.
Foto: Cindy
Urmeaza una din cele doua parti preferate ale mele, urcarea la Funduri unde, ca de obicei, depasesc incontinuu. Dar parca picioarele nu ma asculta cum vreau eu. Totusi, a mers bine. Am atins saua Funduri undeva sub 2,30 h.
Apoi urmeaza coborarea pe Valea Urzicii, unde sunt depasit de cateva ori, si bucata de sub creasta sudica. Totul merge ca pe roate si ma simt bine, pana undeva pe la Marele Grohotis. Aici, zidul! Nu mai am chef, mi-e foame si mi-e sete. Bine, niciodata nu au fost pentru mine o problema momentele astea psihologice, ma doare fix undeva de ele, dar m-am mirat ca a aparut. Anul trecut nu am simtit un astfel de blocaj la nici un maraton. Un baton Sponser si o gura de Isostar si imi calc in picioare lenea mai departe.
Foto: Corina Fodor
Vrand nevrand, ajung si la bucata cea mai horror din tot concursul: Spirlea - Plaiul Foii. A mers exact cum m-am asteptat: la nici jumatatea coborarii pana la izvor, ficatul, neantrenat anul asta pentru abuz si crescut de mic cu Ursus. incepe sa protesteze. Asa de rau incat sunt momente in care mi se taie respiratia. Ma opresc in bete si imi revin, de mai multe ori. Exact durerea care ma macina acum vreo 2 ani, cand incepusem sa-i dau mai tare...
Platul spre Plaiul Foii l-am alergat, ca de obicei, integral si in scarba. Singura motivatie care m-a ajutat, ca de obicei, sa o iau din loc de la PA a fost ca urma bucata mea preferata: Diana.
Foto: Andrei Tanasie
Are rost sa mai zic? Nici pe Diana nu a fost cum imi doream. Am depasit tot ce se vedea, dar greu de tot. Muschii indaratnici parca nu mai aveau forta de altadata. Pe sus pe la refugiu, impreuna cu alt concurent, ne dam seama ca avem 5 ore de la start, asa ca ii dam tare la coborare. Tare el, ca mie incepusera muschii aia nenorociti sa se blocheze. Dau cu piciorul intr-o radacina si mi se blocheaza efectiv tot piciorul, de sus pana jos. Cu o durere groaznica, fac cativa pasi si il deblochez. Se termina cararea prin padure si, pe plaiul de la Coltii Chiliilor, ficatul tine neaparat sa imi aduca aminte ca exista. Din nou mi se taie respiratia si stau aplecat peste gardul manastirii, nu-mi permit sa injur chiar acolo.
Durerea m-a tinunt constant pana in Zarnesti, cu mici pauze cand nu mai aveam aer. Am pescuit de pe drum un baiat cu moralul jos si l-am pus sa alerge in spatele meu. Bucata din oras, ca de obicei, a necesitat o forta psihica imensa pentru a pune un picior in fata celuilalt. Dar, impreuna cu tovarasul meu de drum, trecem finish-ul sub 6 ore.
Foto: Cindy
Febra musculara m-a tinut pana joi. Miercuri inca nu eram in stare sa cobor scarile fara sa ma tin strans de balustrada. Tot pe cand a trecut febra, au aparut si rezultatele. Timpul meu este de 5:53:49, locul 91 la general si 35 la categoria mea de varsta, dintr-un numar de concurenti de vreo 350 (cam 425 cu fete cu tot), respectiv 150 la categoria mea . Adica undeva la sfertul clasamentului. Cu un timp cu nici un sfert de ora mai prost ca anul trecut. Ce pot sa ma gandesc? Oare ce as fi scos daca m-as fi antrenat un pic anul asta. Nu-i nimic, la anu' o sa fie altceva.
Si ca sa fim siguri, anul asta m-am analizat cu ajutorul ultimului gadget, smartphone-ul cu GPS si aplicatia SportTracker, cu care am putut sa vad unde am mers prost si as putea la anu' sa recuperez:
Astfel:
- pe primii 5 km, urcarea spre Botorog, o medie de 11 km/h nu e foarte proasta, as putea totusi sa adaug acolo 1 km/h cu putin antrenament si o incalzire mai buna
- vitezele medii de 9,5 km/h, respectiv 9,7 km/h de la Spirlea la Plaiul Foii si de la Coltii Chiliilor in Zarnesti sunt INACCEPTABILE. E drum in coborare usoara, trebuie sa alerg mult mai repede. Terenul e usor. La anu' o sa incerc sa alerg cu un 12-13 km/h cel putin, n-ar trebui sa fie o problema.
- am petrecut jumatate de ora de stat si facut pauze - o mare parte au fost cele date de durerile de ficat. Daca imi antrenez un pic ficatul, castig mult
Astfel, analizand datele foarte utile obtinute de la antrenorul electronic, mi-am fixat un target pentru anul viitor. Dar nu-l spun, il tin pentru mine si om vedea ce-a iesi in 2012. Pana atunci, urmeaza o iarna lunga cu alergari prin zapada. It's gonna be fun!
Monday, September 26, 2011
Ghinionul loveste din nou la Maros Bike Marathon
Da, revenind cu ganduri mari dupa 2 ani, cand pe urcarea spre Manastirea Muntele Rece mi s-a rupt o spita si s-a dus roata in balarii, am luat startul din nou la proba lunga de la Maros Bike Marathon. Roxana s-a bagat si ea la tura scurta.
Traseul a fost un pic schimbat si promitea sa fie mult mai greu si mai frumos decat anii trecuti.
Am plecat nu tocmai in forma (ce mai, asta nu e o noutate, startul nu e tocmai momentul meu favorit). Am intrat totusi increzator in marea urcare din primul sfert al concursului. Totul mergea bine, dar dupa cativa km lantul a inceput sa imi joace intre pinioane. Am incercat sa mai reglez tensiunea din mers, dar degeaba. Apoi a inceput sa imi sara de pe foaia mijlocie, pe care imi place mai nou sa urc cat mai mult, pe foaia mica. Toate aceste ezitari din transmisie m-au facut sa pierd cateva pozitii in pluton. Am tras concluzia ca asta e, lantul s-a uzat si dupa concurs va trebui sa-l schimb.
Cat de gresita concluzie... la nici 2-300 m dupa ce m-am angajat in coborarea de dupa PA1, lantul mi se rupe si ramane in urma pe poteca.... Shit! Nu mi s-a mai rupt un lant de 2-3 ani si, instinctiv, am renuntat ca prostu' sa mai car cu mine presa de lant. Acuma stau si ma uit ca idiotul la bicicleta si la lantul cu o za rupta. De acolo erau problemele, lantul statea sa cedeze... Ce sa fac, nu sunt obisnuit sa ma complac. Gasesc prin buzunar un pin de conexiune de la Shimano, asa ca demontez un cap imbus de pe multitool si, cu un bolovan, incerc in van sa demontez un pin de la lant sa-l repar. Zeci de concurenti trec pe langa mine, probabil vreo 15-20 minute dau cu bolovanul in van. Pana la urma, un concurent al carui numar din pacate nu-l retin ma intreaba, in sfarsit, daca ma poate ajuta. Eu nu sunt genul cersetor, am gresit, sufar, asa ca nu m-am apucat sa strig dupa altii, Acest coleg de concurs nu numai ca s-a oprit, dar avea si presa de lant, asa ca in 2-3 minute bicicleta era good-to-go. Nici problemele dinainte cu saritul lantului nu mai existau. Dar deja pierdusem peste 20 minute, eram undeva grav de tot in spate. Asa ca am inceput sa-i dau tare, sa mai recuperez. Si am tot depasit. Dupa ce ne-am despartit de tura scurta, am depasit mai rar, dar am ramas fixat pe ideea sa recuperez cum pot.
M-a impresionat enorm coborarea in valea Somesului Rece. Un single-trail superb. Drumul Generalului il stiam, l-am urcat bine si am mai recastigat cateva locuri. De pe creasta, pe coborarea inapoi in vale si pe urcarea de la Pape, n-am mai castigat cred nici un loc. Mi-a placut in schimb ca am reusit sa urc integral Papele, in regim de concurs. Doar pe la mijloc am pus un picior jos sa treaca o masina, ca n-avea loc. In schimb, am trecut in continuu pe langa concurenti de la tura scurta.
Coborarea pana la lac a mers perfect, cu viteze care ma speriau, dar ma simteam in control perfect. Sunt convins ca bratara EFX Performance primita in Austria isi face treaba.
Am mai depasit 2 concurenti de la tura lunga pe ultimii 2 km inainte de sosire. Am trecut linia de finish in 5:46:40, pe locul 22 din 57 la general si pe 12 din 27 la categorie. Am mers foarte bine, poate cel mai bun concurs al meu pana acum, cu siguranta daca nu aveam ghinionul cu lantul, sau macar daca aveam presa la mine, faceam o figura de exceptie. Asa, ramane un rezultat de imbunatatit la anu', ca asa-i la MTB - mai faci pene, mai rupi lantul, iar daca nu esti pregatit pentru asta - pierzi!
Roxana a terminat tura scurta in 5:57 h. Din nou, ma bucur mult ca a revenit pe scena concursurilor si ca s-a simtit bine.
Traseul a fost un pic schimbat si promitea sa fie mult mai greu si mai frumos decat anii trecuti.
Am plecat nu tocmai in forma (ce mai, asta nu e o noutate, startul nu e tocmai momentul meu favorit). Am intrat totusi increzator in marea urcare din primul sfert al concursului. Totul mergea bine, dar dupa cativa km lantul a inceput sa imi joace intre pinioane. Am incercat sa mai reglez tensiunea din mers, dar degeaba. Apoi a inceput sa imi sara de pe foaia mijlocie, pe care imi place mai nou sa urc cat mai mult, pe foaia mica. Toate aceste ezitari din transmisie m-au facut sa pierd cateva pozitii in pluton. Am tras concluzia ca asta e, lantul s-a uzat si dupa concurs va trebui sa-l schimb.
Foto: Szakacs-Korom Zoltan
Cat de gresita concluzie... la nici 2-300 m dupa ce m-am angajat in coborarea de dupa PA1, lantul mi se rupe si ramane in urma pe poteca.... Shit! Nu mi s-a mai rupt un lant de 2-3 ani si, instinctiv, am renuntat ca prostu' sa mai car cu mine presa de lant. Acuma stau si ma uit ca idiotul la bicicleta si la lantul cu o za rupta. De acolo erau problemele, lantul statea sa cedeze... Ce sa fac, nu sunt obisnuit sa ma complac. Gasesc prin buzunar un pin de conexiune de la Shimano, asa ca demontez un cap imbus de pe multitool si, cu un bolovan, incerc in van sa demontez un pin de la lant sa-l repar. Zeci de concurenti trec pe langa mine, probabil vreo 15-20 minute dau cu bolovanul in van. Pana la urma, un concurent al carui numar din pacate nu-l retin ma intreaba, in sfarsit, daca ma poate ajuta. Eu nu sunt genul cersetor, am gresit, sufar, asa ca nu m-am apucat sa strig dupa altii, Acest coleg de concurs nu numai ca s-a oprit, dar avea si presa de lant, asa ca in 2-3 minute bicicleta era good-to-go. Nici problemele dinainte cu saritul lantului nu mai existau. Dar deja pierdusem peste 20 minute, eram undeva grav de tot in spate. Asa ca am inceput sa-i dau tare, sa mai recuperez. Si am tot depasit. Dupa ce ne-am despartit de tura scurta, am depasit mai rar, dar am ramas fixat pe ideea sa recuperez cum pot.
Foto: Raducanu Florian
M-a impresionat enorm coborarea in valea Somesului Rece. Un single-trail superb. Drumul Generalului il stiam, l-am urcat bine si am mai recastigat cateva locuri. De pe creasta, pe coborarea inapoi in vale si pe urcarea de la Pape, n-am mai castigat cred nici un loc. Mi-a placut in schimb ca am reusit sa urc integral Papele, in regim de concurs. Doar pe la mijloc am pus un picior jos sa treaca o masina, ca n-avea loc. In schimb, am trecut in continuu pe langa concurenti de la tura scurta.
Foto: Fotogear
Coborarea pana la lac a mers perfect, cu viteze care ma speriau, dar ma simteam in control perfect. Sunt convins ca bratara EFX Performance primita in Austria isi face treaba.
Am mai depasit 2 concurenti de la tura lunga pe ultimii 2 km inainte de sosire. Am trecut linia de finish in 5:46:40, pe locul 22 din 57 la general si pe 12 din 27 la categorie. Am mers foarte bine, poate cel mai bun concurs al meu pana acum, cu siguranta daca nu aveam ghinionul cu lantul, sau macar daca aveam presa la mine, faceam o figura de exceptie. Asa, ramane un rezultat de imbunatatit la anu', ca asa-i la MTB - mai faci pene, mai rupi lantul, iar daca nu esti pregatit pentru asta - pierzi!
Foto: Costi Salagean
Foto: Fotogear
Roxana a terminat tura scurta in 5:57 h. Din nou, ma bucur mult ca a revenit pe scena concursurilor si ca s-a simtit bine.
Subscribe to:
Posts (Atom)