Saturday, May 31, 2008

O tura fulger cu bicla in Crai

Sambata, la repezeala, am zis sa dau o tura cu bicla pe undeva. Am ajuns in Piatra Craiului. In trei, am pornit pe traseul "clasic" Zarnesi - Prapastii - Table - Brusturet - Dambovicioara - Ciocanu - Sirnea - Pestera - Magura - Zarnesti, cam 40 de km, 99% off-road, din care cel putin 5 km tehnici si 15 km urcare dificila.

Tura a decurs cu un singur incident, Genubah a cazut la Dambovicioara. A acuzat tot drumul dureri la umar. Concluzia: fractura. In plus, casca un pic deformata. Noroc ca era...

In rest totul a decurs normal, au aparut cainii in Vladusca, s-a umplut Ciocanu si Sirnea de pensiuni, unele frumoase, altele hidoase, oricum nu mai e zona izolata care era pe vremuri. Am reusit sa fac toata coborarea pe bolovani din Sirnea spre Pestera si ultimele doua treimi din urcarea spre Pestera pe bicicleta, ceea ce mi se pare super. In plus, nu a fost noroi.

Per total, o tura simpatica, unul din traseele de jumatate de zi preferate



Monday, May 26, 2008

(Probabil) ultimul schi de sezonul asta - Ecoul Malinului + o valea Cerbului

A mai trecut un weekend, dar unul mai special. Utlimul de schi pe anul asta. Cu tristetea ca nu voi mai aluneca in liniste printre peretii de stanca pentru cateva luni de zile, dar cu bucuria si amintirile unui sezon deosebit de frumos, un sezon in care am trecut bariera spre schiul adevarat, schiul pe munte.

Sambata mi-am indeplinit un vis de cativa ani: Ecoul Malinului. Un concurs la care priveam de mult cu admiratie si respect, dar si cu frica. Acum am stiut ca pot, dar parca un pic din emotiile anilor trecuti, cand eram macinat de dorinta, m-a urmat si acum pana in momentul in care am auzit pe cineva strigand: numarul 24 pleaca in 45 de secunde...

Am mai fost pe Malin, dar nu era acelasi lucru. Sute de ochi care te privesc, o ceata deasa cara a acoperit valea chiar inaite sa urmez eu, Fane care s-a imprastiat cu cateva minute inainte...

Oricum, prima data fiind, am ales cea mai simpla intrare. Poate si din respect, pentru cei care fac asta de ani de zile. Parca nu simteam ca e locul meu printre ei, pe culoarul care iti da din start 30 de puncte in plus...

Am pornit, zapada era superba, dar pe la jumatatea traseului, la intrare in canion, am descoperit ca nu e asa usor sa dai o vale fara oprire, picioarele au inceput sa ma lase. Cu dorinta de a nu ceda si a nu ma opri de loc, m-am mai relaxat pe cate un derapaj si am ajuns jos terminat, dar fericit. Astept sa vad si timpul, ma gandesc ca ar fi fost mai bine sa nu fie ceata, sa ma fi antrenat mai mult, dar asta e. Muntele de-abia si-a deschis portile pentru mine, mai am timp destul sa ajung asa cum imi doresc. Acum 4 ani cand invatam plugul pe la Straja oricum nu imi inchipuiam ca schiul o sa ajunga o pasiune arzatoare iar abrupturile Bucegilor locul meu de suflet...

Dar destul cu sentimentalismele, iata si cateva poze:

Andrea si nea Gigi la urcare spre Costila





Concurentii gata sa isi dea drumul pe culoarul bine punctat:



Locul cu ghinion, unde au fost cateva cazaturi urate:



Andrea



Gore



O vedere fumoasa cu Malinul de la Gura Diham, tot ce se vede este exact traseul de concurs:



La premiere, din trupa noastra vesela am avut placuta surpriza de a auzi numele Cristinei pe locul I la snowboard fete - felicitari.

Duminica ne-am adunat o trupa hotarata sa dam o coborare pe Malaiesti, cu planuri mari, sa coboram si sa urcam Ialomita si Gaura. Din pacate, am plecat tarziu si la Cerdac vremea buna s-a stricat brusc, a venit o ceata groasa si a inceput ploaia. Am preferat sa schiem cat inca era vizibilitate, asa ca am hotarat sa mai dam (pentru a cata oara) un Cerb. Totusi, am plecat dintr-un horn interesant, de la intrarea pe traseul de iarna din Cerdac. Zapada uda dar super. S-a coborat pana aproape de poiana Priponului, mai putin ultimul canion unde zapada era cu mult pamant si pietre. Un final frumos al unui sezon minunat.

Poze de pe Cerb de duminica:










Balaurind pe valea Bucsoiului si pe Balaur

Ieri am fost pe valea Bucsoiului, o vale foarte frumoasa si pe care vroiam de mult sa merg(lucru nerelevant pana la urma deoarece eu vreau sa merg pe toate vaile, mai putin albisoarele si blidul uriasilor care ma cam sperie momentan). Initial in tura am decis sa merg cu Corina deoarece toti ceilalti erau ocupati, pana la urma duminica la Gura Diham eram urmatorii: Radu,Corina,Cristina,Cristi, Tudorica - zis si inima de leu - si subsemnata. Traseul stabilit initial era urcare pe valea Bucsoiului si coborare pe Valea Morarului. Asa ca am inceput cu binecunoscuta urcare spre Poiana Izvoarelor unde s-a facut si un mic popas, dupa care juma' de ora pana la intrarea pe vale. Pe vale zapada era destul de multa, coltzarii i-am pus chiar de la inceput. Vremea se arata buna, ba chiar la inceput as zice ca imi parea rau ca nu aveam crema de soare. Radu mi-a aratat Valcelul Portitelor si valcelul Grohotisului pe care ar vrea sa mearga in viitorul apropiat. Frumoase, ce sa zic, vorba lu' Chelu - valcelele astea stau in picioare. Am mers noi pret de vreo 50 minute pana la prima oprire unde am mancat, Radu si Cristi s-au catzarat pe un fel de turn, s-au facut poze, chestii obisnuite care se fac in ture. Dupa care ne-am continuat urcusul. Pe vale zapada era excelenta, toate saritorile erau acoperite. Chiar la iesirea de pe vale a inceput sa se lase ceata, ba chiar ne amenintau si cativa stropi de ploaie. Cum valea Morarului parea totusi un pic prea departe, decizia baietilor a fost sa o dam pe balaur la vale. Frumos indemn, mai ales ca eu ramasesem cu niste senzatii ciudate de la ultima tura pe balaur. Una peste alta nu mi s-a mai parut nimic nasol la aceasta creasta, ba as putea zice ca a durat putin coborarea. Dupa ce am ocolit un horn prin stanga, pe o fata de iarba+stanca baietii au zis ca nu are rost sa coboram pe timbal si sa ne dam pe un valcel ca ajungem tot pe tache, dar un pic mai jos de intrarea pe vale. Dupa un traverseu pe o fata de stanca unde am dat cu rockul si cu pioletul in tot ce am nimerit am inceput coborarea pe zapada (doamne ce bun e pioletul. Nu stiu cine l-a inventat dar ii multumesc din suflet). Radu si Cristina asteptau sa coboram, Cristi era mult mai jos. Asa ca am coborat pana la el. Cu inima stransa sa nu ma intalnesc cu parosul prin marea de jnepenis, am inceput sa il strig de mama focului. Cristi gasise drumul printr-o vegetatie abundenta si urca spre noi. Dar surpriza emisiunii nu a intarziat sa apara. In scurt timp a inceput sa ploua torential, de ziceai ca e rupere de nori. Asa ca am stat cu el sub folie pana au aparut fetele. Ultima parte a coborarii a fost printr-un hatas de jnepeni si vegetatie de iti era mai mare dragul. La cabana Poiana Izvoarelor ne-am oprit sa luam o pauza de ceai si sa ne mai tragem un pic sufletul. Iar de aici la Gura Diham. Vedeta acestei ture a fost clar Tudorica, iar eu ma declar fan total. Drumul pana la Bucuresti a trecut pe la restaurantul Riviera din Sinaia, unde a venit si Horatiu proaspat participant al concursului Ecoul Malinului.

La inceputul vaii:



Cele doua fire:



Drumul e lung:



And finally:

Monday, May 19, 2008

Padina lui Calinet si Valea Coltilor

Weekendul asta pot spune ca am debutat mai serios in mersul pe vai, mai ales ca am facut 3 vai deosebite. Planul pentru sambata era sa urcam pe Padina lui Calinet iar pentru duminica urma sa stabilim sambata seara. Pentru Horatiu weekendul a inceput un pic mai devreme, asta pentru ca a plecat de vineri sa coboare pe schiuri cu Bubulu pe Valea Alba sau Vale Blanche cum imi place mie sa ii spun. The rest of the team am plecat vineri dupa amiaza adica eu,Radu,Corina si Adrian. Cristi era deja la Bran de vineri seara iar Kitty si Paul - pe numele lui de scena Chelu - au ajuns sambata dimineata. Deci vineri seara ma debarca Radu la Petrom-ul din Predeal de unde ma culege Horatiu care se intorcea cu Bubulu din Brasov. Sambata urma sa ne intalnim cu totii la Plaiul Foii la ora 9:30. Seara de vineri a fost una educativa, la un paharel de uzo Bubulu ne-a pus niste filme cu Costila si filmul cu coborarea pe Blid care impresioneaza mai ales din cauza unghiului din care a fost filmat. Sambata dimineata am plecat cu Horatiu spre Plaiul Foii, nu inainte de a ne opri la Petrom V sa mancam ceva. Asa ca pe la 9:30 toata lumea era prezenta in formula: Radu, Adrian,Cristi,Corina,Kitty, Paul,Roxana si Horatiu. Desigur prezenta exotica a lui Chelu a inviorat un pic atmosfera, el fiind de altfel protagonistul mishto-urilor si bascaliei pe care am facut-o toata ziua. Tura a inceput firesc adica pe la 10 am inceput sa urcam spre Cabana Ascunsa, prima oprire fiind chiar in saua de unde se face dreapta spre scara de fier. Dupa ce am coborat scara de fier, ne-am echipat pentru a urca pe vale. Desi la inceput vremea a fost buna, dupa ce am mers cam 2/3 din vale a inceput sa ne ameninte cu cateva tunete iar la iesirea in creasta ploua deja serios. Aproximativ in jur de 3 eram la Ascutit, unde am facut o pauza mai mare in speranta ca se mai opreste ploaia. Cum ploaia nu dadea semne ca se opreste pe la 4 am plecat de la Ascutit sa coboram pe braul Cioranga. Din cauza faptului ca mai erau zone cu gheata, stanca era uda de la ploaie si mai ales din cauza ca am abordat gresit traseul, coborarea pana in poteca a durat un pic mai mult pentru mine si Horatiu. Pe principiul "frate se rup prizele cu mine" ne-a luat cam o ora pana am coborat prima suta de metri pana in poteca. De asemenea coborarea a fost impanata cu expresii de genul "daca scap de aici nu mai mor niciodata", " nu vreau sa imi las oasele pe aici" sau " jur ca nu mai cobor niciodata din Piatra Craiului pe ploaie", formulari pe care le-am auzit la fiecare 20 secunde. Dupa ce ne-am vazut in poteca treaba a mers mai bine, dar totusi cu un mic stres pentru ca erau zone cu zapada iar noi nu ne-am mai pus coltzarii conform unui alt principiu "las' ca merge si asa'". Eu si Horatiu am tinut coada plutonului,taras grapis am ajuns si la Cabana Ascunsa unde Horatiu s-a prabusit, si-a aruncat rucsacul si si-a exprimat bucuria printr-o expresie plastica pe care imi este greu sa o redau dar care exprima perfect trairile din ziua respectiva. Dupa asta a urmat coborarea printr-un horn nisipos si foarte friabil, izvorul lui Orlovschi iar pe la 9 seara eram la masini. Kitty si Paul s-au intors la Bucuresti, restul echipei a mers la casa lui Radu de la Predelutz unde ne astepta o super masa copioasa. Dupa o discutie cu Bubulu care ne-a zis ca pe Valea Coltilor e super zapada de coltzari, planul pentru duminica a fost conturat: urcare pe valea Coltilor si coborare pe valea Galbinelelor. Duminica Horatiu s-a dus sa mai schieze pe Alba, asa ca echipa de coltzari a fost diminuata. Prin urmare: Radu,Adrian,Cristi,eu si Corina am plecat duminica pe la 10 pe traseu. Dupa urcarea pe Valcelul din Poienita, am coborat pe Hornul Pamantos iar la intrarea pe Valea Coltilor ne-am acordat un mic ragaz sa ne echipam. Zapada parea intr-adevar foarte buna, pe alocuri in dreptul saritorilor mai era cate un bolovan descoperit. Valea Coltilor mi-a depasit asteptarile, urcusul fiind sustinut pana am ajuns in strunga Coltilor. Cand am ajuns in strunga, mi s-a taiat respiratia. Hornul Coamei si peretele Galbinelelor cu traseele celebre nu te pot lasa indiferent. De altfel perspectiva este mult diferita decat de la baza peretelui. Din strunga Coltilor am coborat pana am ajuns la hornul de unde se coboara in firul principal al vaii Galbinele. Pe horn am facut un mic rapel pana am ajuns in firul vaii. Iar de aici in jumatate de ora eram la refugiul Costila. Eu si Cristi am inceput sa coboram, ceilalti oprindu-se la refugiu pentru pauza de masa. Pe drum a inceput si ploaia, adica a inceput o torentiala care in 15 minute ne-a udat pana la piele. Pe la 4 ne-am intalnit si cu Horatiu care terminase tura de schi si impreuna am mers la binecunoscuta carciuma din Sinaia unde am savurat masa si o bere (eu ) si cate o cola baietii. Drumul spre Bucuresti a fost lung, asta datorita faptului ca se mergea bara la bara de la intrarea in Saftica.

Scara de fier:

















Valea Coltilor:







Hornul Coamei:



Galbinele:

Sunday, May 18, 2008

2 x Valea Alba

Pentru mine weekend-ul trecut a insemnat si 2 coborari superbe pe Valea Alba. Nu mai fusesem niciodata. Vineri am fugit mai repede de la servici si am prins la mustata ultima cabina, impreuna cu Bubulu. Sus ploua destul de tare. Am pornit pe foci spre gura vaii. Intrarea e spectaculoasa, nu se vede nimic din ce urmeaza. In continuare valea e destul de abrupta (nu exagerat) cu ceva portiuni inguste si destul de multe rimaye si crevase deschise de topirea zapezii, care trebuie ocolite cu grija. Am coborat lejer pana La Verdeata. Zapada a fost uda si mare.
Duminica, in grup mai mare, am mai facut coborarea o data. A fost vreme frumoasa, pana la gura vaii, unde a inceput ploaia. Zapada a fost si mai uda, au aparut crevase si rimaye noi iar cele existente s-au marit. Au picat si ceva bolovani din pereti. Totusi, s-a putut cobora tot pana La Verdeata.

Cateva poze cu valea si participantii la tura mai jos:

Prima zi:






A doua zi:







Tuesday, May 13, 2008

4 zile de vis in Bucegi

Din punctul meu de vedere, saptamana trecuta am avut 4 zile superbe asta pentru ca am combinat in 4 ture deosebite mersul pe bicicleta, schiul si mersul pe jos. Dar sa o luam cu inceputul. Joi dimineata, am incarcat cu Horatiu tot calabalicul necesar turelor planificate. Pe la 12 am ajuns in Busteni unde ne-am cazat si am lasat o parte din lucruri. Prima tura planificata a fost o tura de bicla pentru mine sa vad in ce forma mai sunt. Asa ca pe la 13 am plecat de la omv-ul din Predeal unde am mancat un mic dejun delicios - mic dejunul campionilor - si ne-am oprit langa cabana schiorilor de unde incepea traseul nostru. Asa ca pe la 13:30 am inceput sa pedalam. Prima oprire a fost la cabana Susai de unde speram sa ne continuam traseul pana in Azuga si de acolo sa ne intoarcem in Predeal pe alta vale. La Susai surpriza, drumul de bicla se infunda, asa ca ne-am intors pana la prima bifurcatie, am facut stanga si am inceput sa coboram pe valea Limbaselul Mic pana am ajuns la intersectia cu drumul forestier ce ajungea in Azuga. Initial ne-am gandit sa mergem in Azuga sa stam la un ceai ca cerul era innorat si statea sa ploua, dar pana la urma ne-am decis sa mergem in sus pe valea Azuga si sa trecem in Predeal ca ne descurcam noi. Decizia a fost buna, pentru ca pana am ajuns in Predeal vremea a tinut cu noi, ploaia incepand cam o ora dupa ce am terminat tura. Pe la 6, o data tura terminata am mers sa mancam ceva si dupa ne-am intors la pensiune. O prima tura reusita in ciuda prognozei proaste pentru ziua respectiva. Pentru vineri aveam sperante de vreme buna, cel putin pentru Zarnesti conform barfelor meteo. Asa ca ne-am stabilit un target destul de ridicat, adica o tura mareata de vreo 80km: Zarnesti-Gura Riului-Prapastii-La table - Brusturet-Podu Dimbovitei-Cabana Cascue-Plaiul Foii-Zarnesti. Numai ca socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa. Vineri dimineata ploua torential in Busteni, motiv pentru care am amanat plecarea spre Zarnesti pentru ora 10-11. La Zarnesti situatia nu era roz, adica ploua marunt dar constant. La Gura Riului ne-am oprit la o cafea in speranta ca se opreste si ploaia. In sfarsit pe la 1 ne-am pus pe biciclete, cu tura mult scurtata dar cu voie buna. Pana la capatul drumului de pe Vladusca treaba a mers bine, am pedalat cu spor si eu si Horatiu. De la capatul drumului am luat bicicletele in carca pana la stana din Vladusca iar de la stana am inceput iar sa pedalam, mai ales ca vremea tinea cu noi si era senin. Am ajuns la Casa Folea, dupa aceea in Magura de unde am inceput coborarea mult prea cunoscuta. Cum s-ar zice am avut noroc si vineri de o tura super frumoasa, pe care sper sa o repet cat mai curand. Pentru sambata, am renuntat la planul meu initial de a merge in Crai mai ales ca se anunta vreme nasoala si am decis sa merg cu baietii voinici la o tura de schi. Sambata dimineata eram la cabina impreuna cu Horatiu, Bubulu, Nea Gigi, Matei, Mani si Cristina. Sus ne-am intalnit si cu Razvan, Alex si Gore din Sinaia. Bubulu, Matei si Nea Gigi aveau planuri de Costila, asa ca am decis impret una cu ceilalti sa mergem pe Morar. Am inceput sa mergem spre Omu, unii pe schiuri, altii pe jos pana am ajuns la Cerdac. Am trecut de Cerdac, si impreuna cu Razvan si cu Horatiu am coborat in prima caldare din Ialomita. Zapada de vis, coborarea superba. Din caldare am inceput sa urcam iar pe piei pana am ajuns la traverseul de pe Bucura. Iar de aici in 20 de minute am fost la Meteo la Omu. Dupa o pauza de mancare si dupa ce ne-am reglat echipamentul am inceput sa coboram chiar de la statia meteo. Cornisa era micutza, totusi am coborat cu un morcov mic, ca era un strat 10-15 cm care se rupea. Dupa ce am coborat toti primele 2 caldari, a inceput sa se lase un pic ceatza. Am asteptat 15 minute, timp in care si-a revenit vremea si am inceput iar sa coboram pana in Poiana Morarului. Aici ne-am dezechipat si am inceput coborarea spre Gura Diham unde Matei a recuperat soferii si pe la 7 eram iar in Sinaia la circiuma cu Horatiu. Duminica Horatiu a mers iar la schi pe Morar, eu insa am mers cu Radu, Corina si Cristina pe Seaca dintre Clai, Hornul cu Flori si am coborat pe Urlatoarea Mica. Super tura, mai ales ca aveam o restanta la Seaca dintre Clai. Vremea nu a fost grozava, ceata, vant si ne-a plouat un pic la coborare. Per ansamblu a fost frumos, neasteptat de bine.

















La inceput de drum:



It's a long way to the top:







Inainte de coborare:









Hornul cu Flori: